133

Aproape de la un capat la celalalt. Altfel n-as fi aflat ca mai nou RATB aproximeaza durata pana la destinatie [si unde pui ca am batut statisticile si am ajuns mai devreme decat era asteptat].

M-am urcat intr-o masina aproape goala, pe un scaun de la fereastra si-asteptam sa-mi treaca prin fata ochilor jumatate de Bucuresti. Incepand cu Gara de Nord. Care  imi pare din ce in ce mai…urata. Mai urata, chiar, decat anul trecut. Zicem urata, fiindca slinoasa, odioasa, dubioasa si murdara sunt cuvinte prea grele. Cat meditam eu la comparatia intre gara noastra si gara lor [asta, de exemplu, seamana dar nu rasare si  numai pe ea o am ca  termen de comparatie], am si ajuns la Romana. Unde octombrie inseamna entuziasm si lumea chiar vine la facultate [nu, nu vreau sa fiu rea, chiar nu stiu ce frecventa are Ase-u', numai ca mi s-a parut foooarte multa lume pentru o amarata zi de joi, ora 14.40---dezavantajul de a invata la capatul pamantului prima pe dreapta, unde bulucul de la metrou se indreapta in mod inevitabil, intr-o aceeasi directie, la ore prefixate de tipul 07.50, 09.50, etc]. Fashion at its most [nu neaparat si at its best].

Pe undeva prin zona, au urcat 2 fete ale caror varste au fost imposibil de aproximat pentru creierul meu inghetat 6 ore de curs [sa zicem cel putin liceu, maxim ultimul an de facultate]. Probabil ca nu mi-ar fi atras atentia daca n-as fi auzit-o vorbind la telefon pe una din ele: sunase la “informatii” [mai exista asa ceva? o fi fost vorba de ala de la Romtelecom de se da Informer these days? we will never know]. Cert e ca avea nevoie de numar de telefon de la Plaza Romania, sa verifice [acolo, pe loc, live si in direct din 133] daca exista magazinul x. Nici asta nu mi-ar fi atras atentia daca n-ar fi fost ceasul asta. Moment in care am ridicat ochii [marturisesc ca ma asteptam sa fie mai scump] si am observat si tinutele, si machiajul, si incaltarile. Asta apropo de fashion. Nelamurirea mea ramane apropo de relatia dintre ele doua:

1:- Mergem sa cautam si blugi? [insert fata rugatoare cu ochi umezi]

2: Sigur ca da.

1: Si dupa, poate mergem in barul ala [n-am fost chiar atat de atenta][insert also aceeasi fata rugatoare, care parca iesise cu mami la plimbare si mami trebuia convinsa cu argumente sentimentale de ceva anume]

2:Da, mergem.

Unele lucruri n-am sa le inteleg niciodata.

Masina s-a golit rapid inainte de Timpuri Noi, cand am vazut albastrul de controlor si nimeni nu mai stia pe unde sa sara afara[amuzant mi s-a parut ca si cei care aveau abonament incepusera sa se agite la fel ca restul detinatorilor de musca sub caciula].

Am coborat aproape de capat, dintr-o masina aproape la fel de goala ca cea in care ma urcasem cu numai 80 de minute mai devreme.

Generozitate de primavara

Cobor sa iau Catavencu de la buticul cu ziare din colt. Another ordinary joi, cand uit sa cumpar ziarul de miercuri, poate un pic mai cald ca in celelalte joi cand uitam sa iau ziarul de miercuri.

Ca deobicei, inghesuiala de persoane de varsta a treia intru scoaterea din uz a tutoror integramelor existente pe piata, de data asta scenariul cu doar 2 personaje inaintea mea, la coada. Lu’ mamaie ii cade manusa de catifea pe jos, i-o ridic, i-o arat, imi multumeste cu toti dintii, in timp ce cu amandoua mainile indesa integramele in sacosa. Tataie, pe de alta parte, e consternat ca n-a ajuns numarul x din revista aia pe care o cumpara el de atata timp si mai intarzie coada cu 2 minute, cerandu-i socoteala lu’ tanti din spatele tejghelei. E mai cald afara, nu ma supar, poate si eu o sa fac la fel cand n-oi mai avea altceva de facut decat integrame si sudoku.

O privire complice din spatele tejghelei imi cerii banii si comanda din priviri, doar-doar o intelege tataie ca nu e rost de alte discutii daca revista chiar nu exista. Intind banii, primesc ziarul, ma gandesc ca n-am stat atat de mult la coada de o gramada de timp.

Dau sa plec, in spatiul personal de 20cm ma lovesc de tipu’ cu florile din celalalt colt. De ce m-o inghesui pe mine, cand pe trotuarul de visavis nu e nimeni? zic, in timp ce floarea pe care o avea in mana imi invadeaza si restul de 5cm de spatiu personal care-mi mai ramasese, pe o replica din care am inteles doar “ia” si “1 martie”.

Iau deci floarea.Ce a zis, we’ll never know (desi my best guess a fost Ia, fa, o floare de 1 Martie, nu pot sa fiu intr-atat de suspicioasa incat sa asociez un gest asa dragut cu o replica atat de … netraditionala. Cica generozitate de primavara.)

Il faut que ca marche!

Iti zici in barba, dupa ce ai sters frenetic atatea semne incat puteai sa scoti linistit un roman de dimensiunea dexului. Nu intotdeauna vin cele mai bune muze, drept urmare nu intotdeauna ies cele mai bune idei. Si chiar daca ideile in sine ar fi bune, nu intotdeauna ai ce-ti trebuie ca sa le scrii. Si presupunand chiar ca le-ai scrie bine, daca ti-ai iesit din mana si mai esti si-un pic perfectionsit, n-o sa-ti placa orice ar fi. Asa ajungi sa nu scrii nimic.

Cum perspectiva asta te sperie, deschizi ferestre dupa ferestre si-ti exersezi degetele. Ca doar nu era ditamai Sean Connery nebun in filmu’ ala in care era geniul geniilor si la creme de la creme sa indemne la scris de orice fel  (Punch the keys, for God’s sake! ), daca n-ar fi fost asa. Si scrii. La inceput, e doar de antrenament, iti dai seama de asta si esti mai ingaduitor cu tine, respectiv esti convins ca o sa stergi tot ce e in plus de indata ce vei prinde firul care suna asa cum vrei.

Inevitabil, magia nu dureaza mult. Ceva trebuie sa mearga prost, si daca toate par sa fie la locul lor, atunci in mod sigur macar atentia o sa-ti zboare la altceva. Asa o sa te trezesti cu un sir infinit de tab-uri deschise, mai mult sau mai putin folositoare, care n-o sa faca altceva decat sa te traga mai departe, si mai departe de ce aveai de facut (pe exemplul nostru, de scris, dar teoria cu tab-urile e valabila oriunde e ceva de facut, exista nitel de procrastination si o conexiune la Internet). Dupa un moment de evaluare a situatiei, incepi sa simti apasarea timpului si incepi sa te gandesti daca nu cumva ar fi o idee mai buna  ca in loc sa-ti distragi atentia  alergand cat e Internetul de mare de problema pe care o ai de rezolvat, sa-ti focalizezi dorinta de evadare din propriul domeniu deschizand tab-uri care au o oarecare legatura cu creatura ce sta si ranjeste la tine de dupa taskbar.

De-aici nu mai e decat un pas pana la a-ti face cont pe forumuri specializate in probleme de criza scriitoriceasca, unde sa-ti plangi situatia nenorocita altora ca tine, care cauta cai verzi pe pereti (respectiv concentrare pe Internet-ceea ce, iertata-mi fie impertinenta e chiar mai greu decat gasirea cailor verzi pe pereti). Dupa ce ai citit definititia de Wikipedia a writer’s block, ai gugleuit fenomenul si ti-ai marit, deci, capacitatea creativa cu peste 75%, esti gata sa gasesti firul ala care suna asa cum trebuie. Dar, o, vai, ti se face foame.

Ce mod mai bun de a face rotitele sa se miste decat 30 de minute de amestecat, ales, aranjat si degustat tot experimentul? O masa perfecta nu se poate incheia decat cu o siesta pe masura, asa ca o sa-ti dai seama ca s-a facut seara si iar ai pierdut timpul in cel mai exemplar mod numai cand o sa gasesti, in spatele screensaverului, pagina in care scriai.Sau in care ar fi trebuit sa scrii, dar de fapt nu sunt decat mazgalelile de mai devreme, dinainte de episodul cu tab-uri si dinainte de a te fofila in bucatarie, mazgaleli pe care erai atat de convins ca le vei sterge o data ce te vei fi pus pe drumul cel bun.

Dar e deja tarziu, si tu n-ai randament de pasare de noapte (sau cel putin acum negi asta cu obstinatie), asa ca nu poti sa faci altceva decat sa salvezi si sa-ti promiti ca data viitoare o sa mearga mai bine, doar ti-ai facut antrenamentul

Nimic despre politica

Nu credeam sa apuc ziua in care cuvantul politica sa ajunga pe bloguletul meu dragalas, dar uite ca forta imprejurarilor a fost mai puternica. Nu de alta, dar eu, persoana care are cea mai putin vaga si cea mai mult inexistenta idee despre cu ce se mananca aceasta delicatesa care-ti face gura punga, m-am trezit curioasa sa aflu din ce colegiu sunt si cine ma reprezinta [da, stiu, nu traiesc pe lumea asta daca nici pana acum nu m-am interesat].

Purced dara in gugleuirea trebii, si dau sa citesc. Explicatia (din care oricum am inteles mai putine lucruri decat ma asteptam) m-a lasat cu gura cascata profund spre calendar si nici acum, in ceasul al 10-lea, n-as putea da prea multe detalii despre acest tip de votare. Trecem mai departe, zic, ca doar la ce conteaza sa inteleg eu coeficienti si impartiri (I’ve got my own, thank you very much, no more needed). Clatim deci ochiul in lista de candidati.Abia-abia am reusit sa recunosc 3 nume (din care 1,5 suflate in casca ).Mda, politica is really not my thing [stii vorba aia ca la fotbal si la politica se pricepe toata lumea? mai accurate ar fi "..se pricepe toata lumea mai putin Catalina". ]

Another thing to explore on the list. Eu am incercat cu fortele proprii, dar se pare ca necesit un curs intensiv. Cand primesc upgrade-ul, promit sa sharuiesc

Ma intorc la lista mea de candidati…si la impartiri, si la ecuatii cu diferente finite, si la…

10 chestii pe care nu le stiati despre ochi obositi, drama electronistului insetat de specializari, spitale si reclame

Cateodata nu-mi mai simt niste parti ale corpului. Saptamana asta, sunt ochii. Dupa niste ore de stat la cursuri (a se citi 5) deja simt cum obosesc si incep sa fac ochi mici-mici de mamaie tricotanda care se uita la telenovele din canapeaua cea mai departe de tv. Ma paste o consultatie oftalmo, la care ma gandesc cu tot atata dulceata ca la un gem de cirese amare. Dar, cel mai probabil, ochelarii ma asteapta. Deci, pe langa aura aia de fata inteligenta care e pe cale (lunga cale, dar existenta) sa termine politehnica, o sa mai am si aura aia de soarece speriat cu lentilele pe mutra. In fine, n-om muri din atata lucru.

Chestia pe care n-o stiai din fragmentul asta: bunicile asteptande de pensie prefera intotdeauna canapeaua cea mai departata de televizor, ca sa prinda in campul vizual cat mai multe persoanje

*

A venit momentul. Momentul in care studentii de la electronica se simt importanti si completeaza cererea de repartizare la specializari. Care specializari sunt care mai de care o apa si-un pamant, dar, nu-i asa, ii dam studentului ocazia sa se exprime. Nu stiu unde ajungeam daca nici ocazia asta n-o aveam.

Chestia pe care n-o stiai din fragmentul asta: in timp ce unii se pregatesc de licente, altii cantaresc pe 14 balante verificate metrologic o mana de specializari.

*

Chestie pe care in mod sigur n-o stiai referitoare la spitale: Spitalul de Neurologie (al’ cu renume foarte urat, de’i zice 8+1 ) se incuie in fiecare noapte. Keep that in mind data viitoare cand faci o vizita nocturna.

*

Si daca crezi ca din toata ambrambureala asta de aici lipseste chestia pe care n-o stiai despre reclame, da un ochi aici si in mod sigur o sa gasesti mai mult de 1 singura chestie

PS: asa, si daca nu sunt 10 chestii, ce ? Bine ca sunteti voi destepti si stiti sa numarati >:P

De la metrou

Povestea incepe romantic cu un metrou numit Bratislava, la 07.18 fix pe peronul de la Timpuri Noi. De ce romantic? Fiindca asta a fost adjectivul care mi-a sarit in cap ascultand in casti Cu tine si incercand sa tastez fara sa mi se altereze ideile din cauza melodiei.

In oridinea statiilor de pe cartela:

*la Unirea au urcat doi pusti de liceu (un el si o ea) care intarziau la prima ora. Daca te uitai la parul ei lung si perfect drept (semn de minute intregi de lucru manual cu placa inabusita) era evident de ce intarziau. Inaltuta, slabuta in stilul usor atletic in care s-aseaza bine carnea pe oase, blugi, pulover alb si adidasi. Si nu orice fel de adidasi, ci d-aia care se purtau cand eram noi in generala/liceu, cred ca se numesc running shoes. Un pic ciudata combinatia, dar nu te pui cu generatia tanara. Si taman cand admiram suavul roz din machiaj (care in mod uimitor n-o facea pitzi, ci doar asortata in stil sport), reuseste dintr-o apasare de buton sa-mi distruga vaga parere de sort-of-bine pe care o conturasem de la plecarea metroului de Gara pana la pornirea metroului de Industriilor: asculta pe speakerul telefonului house.Pentru cine crede ca manele la maxim intr-un metrou aglomerat pot sa-ti distruga ziua, sfatuiesc repetarea experimentului cu house. Garantez 2 zile stricate.

*undeva intre povestea de sus si povestea de mai jos am remarcat ca si statia de metrou Politehnica are acum plasme/LCDuri sau ce-or mai fi alea.

*drumul de intoarcere imi pregatise alta surpriza: la Poli ajunge langa mine un tip la vreo 30-35 ani. Vede pe fata mea cuvintele magice “pagini aurii” pe care probabil le am afisate in fiecare zi, si ma intreaba: “Ca sa ajung in Pipera, tre sa cobor la Eroilor?”. Cine ma cunoaste stie execrabila mea cultura geografica si, mai mult decat atat, completa necunoastere de navigare pana in Pipera cu metrou’. Nici pe ce linie era n-am avut idee. Dupa ce-mi explica el cum ca tre’ sa ajunga la Victoriei, unde schimba, ii indrept pasii catre linia 1, 2 sau cat o mai fi aia de la Eroilor care duce spre Gara. Si ca pachetul sa fie complet, zice un “sarut mana” perfect echilibrat (semn clar al apartenentei la zona geografica inconjuratoare/ {Bucuresti} ) si-mi zice : “De 15 ani n-am mai mers cu metroul”. Ha, nu pot sa-ti spun cate ai pierdut, zic in gand. Grabit, imi mai tranteste un “Multumesc mult, o zi buna”, ca sa ma inmarmureasca de tot.

*traversez peronul in eterna directie Unirea, destinatie Timpuri Noi. Inca bulversata de atata bun-simt pe metru patrat, ma asez intru asteptare. In fata mea, 3 fete abia intrate la liceu. Dintre care o pereche de gemene. In prima instanta n-am prins decat cum colegii lor baieti s-au holbat minute in sir la ele cand s-au sarutat in spatele clasei (ele, gemenele). Si ma intreb: voi v-ati putut satisface aceasta ascunsa fantezie in atat de frageda adolescenta? Numai mie mi s-a zbarlit parul pe ceafa ca 2 pustoaice de liceu pot sa faca chestia asta de show? (dupa 5 minute petrecute aproape in totalitate cu gura cascata si holbandu-ma  la cele 3, mi-am dat seama ca sunt colege de clasa cu frati-miu. Cica sa-i trimiti la scoala).

Buletin de Bucuresti

Era la moda. Si sunt convinsa ca inca este. In clubul (select ori restrans) al oamenilor care cred in continuare ca sunt mai multe cozi de caini care sa-ti fluture pe la nas covrigi calzi in Bucuresti (si, ciudat sau nu, chiar sunt, dar asta e o cu totul alta poveste).

In fiecare an, mii de proaspat absolventi de liceu parasesc cuibul parintesc ca sa vina la facultate in aici: fiindca se face mai multa carte, fiindca lumea importanta aici e, fiindca sunt mai multe oportunitati, etc. Sau findca ne-a ramas intiparit ca tre’ sa migram din provincie spre capitala daca vrem intr-adevar sa facem pilafu’ gustos (just a metaphore). Apropo, ati observat cati oameni inca mai considera “provincie” orice nu e Bucuresti? Acu, sincer, daca si un oras ca Timisoara, Iasi, Brasov il poti numai provincie, e clar ca suntem pe un drum pe care eu, una, nu-l inteleg atat de bine. Sau poate ca semnificatia mea e deraiata, si asta e o posiblitate intotdeauna.

Revenind. Citeam ieri intr-un ziar cum ca fix 8% din studenti isi doresc sa inceapa o afacere proprie (un 8% nu e nici pe departe o cifra semnficativa pentru numarul total de studenti, dar nu e nici pe departe atat de pozitiva pentru a fi luata in calcul). Deci, nu e neaparat unul din motivele pentru care exista atatia doritori de buletine de capitala (sau s-au ascuns toti in momentul sondajului, ceea ce ar fi extrem de trist pentru decurgerea logica a argumentelor urmatoare).

Daca luam la puricat avizierele facultatilor, nu cred ca vom observa vreun trend din care sa deducem, cum era pe vremuri, ca elevii de la sate [no offense intended, asa era vorba din batrani] depun sudoarea fruntii pe manualele scolare (exista intotdeauna exceptii, desigur; in principal legate de rezultatele scolare si locurile in camin )  Deci, in multe cazuri, nici scoala nu e elementul principal.

Asa caci, de unde scopul in viata de a avea buletin de Bucuresti? (sigur, o sa ziceti ca intrebarea mea e mult prea generala si pentru cel putin 99% din non-bucuresteni se poate gasi o explicatie perfect logica si mult mai personala pentru care capitala a fost singura alegere viabila).Fiindca nu e ca si cum ai putea sa zici, domne’ ce frumos e orasul asta, o superbitate de oras, hai sa ma mut in el daca e sa judecam dupa mormanele de gunoaie, gunoiase si gunoiele produse si repuse in natura atat de bucuresteni, cat si de non-bucuresteni [si lista de argumente poate continua]. Si eu raman cu intrebarea: de ce ne calcam atatia pe picioare, dimineata, la metrou ?

42 de abilitati necesare femeii (part 2)

[ O lectura light, ca de duminica dimineata (respectiv, pranz si/sau seara ]

9. sa stie sa foloseasca o busola : poate ca nu e genul de abilitate pe care s-o poti folosi in fiecare zi, dar pot sa pariez ca macar de cateva ori in viata isi va dovedi importanta. Si nici nu dureaza asa mult sa-ti dai seama ce ac in ce parte, ai nevoie doar de o minte luminata care sa-ti explice. Cum majoritatea tipilor stiu sa citeasca o busola (sau ar trebui!), sunt sigura ca a invata sa folosesti acest instrument va fi mai mult pleasure than business

10. sa stie cand sa treaca de la alcool la suc : nimanui nu-i place a lady in that much of a distress (chiar daca asa ar fi foarte simplu sa-l pacalesti sa te duca acasa). Cand simti ca ti s-au incalzit mainile si ai capatat deja un oarecare delay, poate ca e timpul sa treci pe suc.

11. sa omoare un gandac fara sa tipe : stiu ca sunt scarbosi, stiu ca-ti vine sa dai ochii peste cap numai cand auzi cuvantul gandac, dar pun pariu ca ti-ai castiga mult mai multe puncte in ochii stim-noi-cui daca n-ai mai ridica toata casa cand iti trece unul calea. Nu e pisica neagra, pentru Dumnezeu!

12. sa poata sa spuna multumesc :mi-a soptit cineva ca drumul cel mai scurt catre inima lu’ Fat Frumos e pavat cu multumescuri . Si trebuie sa recunoastem ca nu s-au inregistrat cazuri de febra musculara de la un cuvant atat de mic

13. sa poate sa faca un bagaj complet: prin complet intelegand ca persoana in cauza nu a uitat nici periuta de dinti , si nici ca n-a impachetat prosoape. Ah, si ca geamantanul se inchide fara rupturi de fermoar iar lucruri sunt impaturite cumsecade.

14. sa-si tina sub control rasul in public : cred ca am avut cu totii parte de cate o tipa care sa faca sa tremure tot pub-ul cu rasul ei (deloc controlat). Daca ai sesizat privirile care s-au intors spre respectiva, ai inteles si de ce rasul sub control e un bun asset.

15. sa poata sa treaca prin fata vitrinelor fara sa cumpere nimic: Controlul, intotdeauna controlul  !

16. sa poata sa mearga la toaleta fara 100 de prietene : cu toate stim ca mersul la baie e doar un pretext pentru barfe private si alte asemenea, dar poti sa dai dovada de clasa mergand singura -macar atunci cand ai , intr-adevar, nevoie.

17. fara diminutive in exces! : asta ar trebui sa fie o regula in capul tuturor. Daca intr-o propozitie apar si rochitica si bluzita si pantofiori, sau si iubitel si inimioara si mai stiu eu ce, undeva acolo sus e o problema care trebuie rezolvata altfel decat torturand urechile oamenilor dimprejur.

18. sa stie sa deosebeasca mararul de patrunjel : nimeni nu putea sa faca asta in copilarie, dar exceptand cazul in care mami iti face cumparaturile, sunt sigura ca vei constata ca e bine de stiut. Se pot face nenumarate analogii ca sa poti tine mai bine minte diferenta, care mai de care mai ….necivilizate, va las pe voi sa le descoperiti

42 de abilitati necesare femeii

Fiindca atatea raman daca scadem Sa numeasca o carte importanta, Sa scrie o scrisoare (eventual fara note lacrimogene), Sa lege un papion (sau un nod la cravata), Sa vorbeasca (cel putin) o limba straina, Sa bata un cui( sau/si sa foloseasca o surubelinta), Sa bandajeze o rana, Sa-si dea seama (cu succes) ce masuri de haine poarta X .[Nu, nu doar barbatii ai nevoie de asemenea capacitati]. De unde subitul interes pentru supravietuirea femeii moderne? Vezi Esquire septembrie pentru detalii

1. sa poata sa povesteasca o intamplare fara sa devieze de la subiect: stim, e foarte greu sa nu zici ca pe drum te-ai intalnit cu prietena vecinei care tocmai si-a rupt picioarul in drum spre piata fiindca barbat-su nu se indura sa-i cumpere o pereche de pantofi mai acatarii,dar zau daca e toata lumea interesata de chestia asta. Cand incepi sa povestesti ceva, tine-te de firul principal (daca detaliile vor fi necesare, iti vor fi cerute, fara indoiala).

2. sa poata sa parcheze lateral: e o manevra complicata, e adevarat, dar daca tot ai avut noroc si ti-a iesit la examen/n-a fost necesar s-o efectuezi, fa lumii o favoare si cere cuiva sa te asiste pana iti iese macar acceptabil. Nu strica sa tii minte ca uitatul in oglinzile laterale nu e sport numai pentru barbati (informatie valabila si inafara parcarii)

3. sa stie sa faca (macar) un ceai : gatitul e un “ceva” care necesita un pic mai multa pricepere decat cititul instructiunilor, si mai ales pasiune. Pana una-alta, nu-ti va purta nimeni pica daca comanzi in loc sa transpiri in fata aragazului, dar macar o omleta, paine prajita, paste, cartofi prajiti si un ceai ar trebui sa fii capabila sa incropesti.

4. sa poata sa fie gazda unei petreceri : nu, nu genul ala de petrecere in care toata lumea pierde simtul realitatii in fata unei sticle de bere, ci o intalnire de oameni care au parasit perioada “bere” pentru epoca “vin”. Nu trebuie sa fii noua Martha Stewart, dar da-ti silinta ca (macar un procent satisfacator din) toata lumea sa se simta bine.

5. sa stie sa coasa un nasture : ideal ar fi mai mult de atat, dar in situatii de criza te descurci cu ce ai

6. sa-si aleaga o pereche de blugi din care sa nu-i iasa fundul pe afara : nu te contrazice nimeni ca blugii cu talie joasa au un farmec aparte, dar si de data asta less is more, si nu e cazul sa iesi in evidenta cu linia chilotilor rosii cu buline agresand vizual ceilalti calatori din metrou (a se aplica Bold si font size 16 la sfatul de mai sus, mai ales daca formele nu sunt ideale). O pereche de blugi vine bine daca toate stau bine la locul lor (nici prea strans, nici prea larg), lungimea e potrivita si nu te face sa arati de parca ai fi bagat toate celelalte perechi de pantaloni la spalat si asta a mai ramas in debara.

7. sa poata sa se rimeleze fara sa tina gura deschisa : contrar parerii generale ca mascara adera mai bine la gene daca casti gura mare-mare in fata oglinzii, trebuie sa mai spulberam inca un mit si sa anuntam cu regret ca n-are de-a face cu nimic. Asa ca, data viitoare incearca sa fii mai stapana pe tine si spune: “azi am sa tin gura inchisa!”

8. sa mearga pe tocuri : si mie imi plac tenisii as much as the next girl, dar sunt momente in viata unei femei in care chiar nu mai poti sa scapi de la a arunca pe tine o rochie, o spoiala rapida si oarecare coafura. Si recunoaste ca toate astea nu prea se asorteaza cu flats. Repetitia e mama invataturii, si asa cum faceai cu ghetele din copilarie, pe care le purtai prin casa “ca sa te obisnuiesti”, poti face cu pantofii. O sa dea superb cu costumatia ‘de casa’, dar macar n-o sa te faci de ras when the time comes

BONUS: sa stie sa calce o camasa : sa detii secretele manuirii fierului de calcat nu te va transforma peste noapte intr-o casnica cu fundul mare care se uita numai la telenovele; ba, as putea paria, ti-ar adauga niste puncte in plus daca stim-noi-cine are nevoie de camasa calcata dimineata.

PS: restul de 42-8=34 de abilitati in episoadele urmatoare, cand ma voi fi intors de pe meleagurile catre care am pornit, yet again. Ta-ta din nou!

Imblanzirea scorpionului

Ziceam mai demult ca suntem atrasi de persoane imperfecte, pe care credem ca le putem duce, cu multiplele calitati din dotare, cu n*k trepte mai sus pe scara perfectiunii. Ca sunt persoane care-si doresc cu tot dinadinsul sa schimbe ce le-a placut initial, intru satisfacerea egoului personal, (nici acum) nu ma indoiesc. Ca pot exista relatii din care sa iesi in fix aceeasi forma de defecte+calitati cu care ai intrat, asta n-o mai cred.

Sunt relatii care te schimba, sunt relatii care nu. Dar avand in vedere cat de mic si neglijabil e numarul relatiilor din care nu poti invata chiar nimic, majoritatea relatiilor te schimba. Si n-o fac fiindca esti wus, sau fraiera, sau fiindca nu esti suficient de tare sa-ti impui toate punctele de vedere si sa nu cedezi absolut niciodata….te schimba fiindca….asa se intampla.

De cele mai multe ori, cu cat faci mai tare pe scorpia/scorpionul, cu atat mai devreme te vei trezi intr-o cu totul alt state of mind decat ala cu care erai obisnuit. Vei fi dispus sa incerci si alte lucruri (desi esti un gigicontra binecunoscut), sa nu te mai simti incomplete daca nu ai tu ultimul cuvant (desi asta era trademarkul tau cel mai de pret), sa incepi sa depinzi de celalalt atat de mult incat chiar sa inceapa sa-ti placa (desi chestia asta avea pana acum o cu totul alta conotatie si era chiar indezirabila). Si unde pui, cel putin jumatate din toate astea se vor intampla fara ca vreo mana criminala sa-ti planuiasca metamorfoza pas cu pas, chiar fara nici o astfel de dorinta din partea celuilalt.

Si ai sa te trezesti intr-o dimineata si-o sa-ti dai seama ca nu se poate sa treci mai departe fara sa te schimbi si ca cel mai greu lucru posibil ar fi sa continui sa te descoperi pe tine, cand tot ‘tu’-ul se schimba constant. Atunci lucrurile o sa ti se para mult mai usoare, nu de alta, dar macar ai cu cine sa le imparti