so many things to say,so little time to do it

Ziceam mai demult ca suntem atrasi de persoane imperfecte, pe care credem ca le putem duce, cu multiplele calitati din dotare, cu n*k trepte mai sus pe scara perfectiunii. Ca sunt persoane care-si doresc cu tot dinadinsul sa schimbe ce le-a placut initial, intru satisfacerea egoului personal, (nici acum) nu ma indoiesc. Ca pot exista relatii din care sa iesi in fix aceeasi forma de defecte+calitati cu care ai intrat, asta n-o mai cred.

Sunt relatii care te schimba, sunt relatii care nu. Dar avand in vedere cat de mic si neglijabil e numarul relatiilor din care nu poti invata chiar nimic, majoritatea relatiilor te schimba. Si n-o fac fiindca esti wus, sau fraiera, sau fiindca nu esti suficient de tare sa-ti impui toate punctele de vedere si sa nu cedezi absolut niciodata….te schimba fiindca….asa se intampla.

De cele mai multe ori, cu cat faci mai tare pe scorpia/scorpionul, cu atat mai devreme te vei trezi intr-o cu totul alt state of mind decat ala cu care erai obisnuit. Vei fi dispus sa incerci si alte lucruri (desi esti un gigicontra binecunoscut), sa nu te mai simti incomplete daca nu ai tu ultimul cuvant (desi asta era trademarkul tau cel mai de pret), sa incepi sa depinzi de celalalt atat de mult incat chiar sa inceapa sa-ti placa (desi chestia asta avea pana acum o cu totul alta conotatie si era chiar indezirabila). Si unde pui, cel putin jumatate din toate astea se vor intampla fara ca vreo mana criminala sa-ti planuiasca metamorfoza pas cu pas, chiar fara nici o astfel de dorinta din partea celuilalt.

Si ai sa te trezesti intr-o dimineata si-o sa-ti dai seama ca nu se poate sa treci mai departe fara sa te schimbi si ca cel mai greu lucru posibil ar fi sa continui sa te descoperi pe tine, cand tot ‘tu’-ul se schimba constant. Atunci lucrurile o sa ti se para mult mai usoare, nu de alta, dar macar ai cu cine sa le imparti

8 ore. Atat se zicea pe vremuri ca ii e necesar unui om pentru o functionare aproape normala. Insa nu se mai mira nimeni ca o data cu modernizarea a tot ce misca, s-a modernizat si sistemul nervos, in asa fel incat sa poata functiona (niciodata normal) cu mult mai putin de 8 ore/noapte.

Dar sa fim sinceri. Ce e mai bun ca un somn bun, din care sa nu te trezeasca vreo alarama setata de vreun ofticos insomniac, si in care sa visezi frumos ambalat intr-o pilota de 6 cm? Va spun eu, aproape nimic.

Aproape nimic pe lumea asta nu rivalizeaza cu un somnic bun & linistitor, si se pare ca romanii stiu asta de mai mult timp….Se spune ca “noaptea e cel mai bun sfetnic” –ce bun pretext sa dormi tun pana a doua zi la pranz decat faptul ca esti un om ocupat, care ia decizii importante si care trebuie sa se odihneasca mult si adanc? Tot asa, autohtona e si clasica “O viata ai , si p’aia o dormi”, inventata, cel mai probabil, tot de un insomniac declarat. Daca stau sa ma gandesc bine, nu gasesc nicio categorie sociala care sa nu fie avida de somn: copiii mici dorm tot timpul; cand se fac mai mari, adultii ii obisnuiesc cu placerile somnului trimitandu-i la “somnul de pranz”; devin apoi elevi, care nu ajung niciodata la prima ora, fiindca “nu m-am trezit”, viitori studenti care dorm de rup perna (atunci cand apuca) si ulteriori adulti care-si petrec 62h/72h ale week-endului cu fata in perna, sforaind.

Cea mai tare chestie la somn e ca nu are efecte adverse: nu s-au auzit cazuri de pierdere a facultatilor mintale de la prea mult somn, tot asa cum nu s-au inregistrat nici tulburari de personalitate datorate depasirii dozei zilnice.

Deci, somnul e bun. E atat de bun, incat unii s-au apucat sa-l studieze, sa-l disece, cu visele& visurile lui cu tot, cu sforaieli si cele mai tragice, insomniile. Sunt o tona de oameni in lumea asta care ar fi in stare sa te adoarma cu detalii din teoria somnului….si pana la urma, nu poti decat sa le multumesti…nu asta vrem cu totii, sa adormim cat mai repede ?

De ce ? Fiindca e foarte usor sa zici “de maine sunt mai altfel”, in speranta ca dupa “5…4…3…2….1….La multi ani!” o sa respiri un alt aer si celulele tale o sa se reorganizeze de la sine. Fiindca e foarte usor sa crezi ca daca e 1 ianuarie o sa-ti fie mai natural sa te tii de promisiunile pe care ti le faci tie, pentru tine, mai usor decat ti-ar fi intr-o zi obisnuita, din alta foaie de calendar.

Simptome: Nu stiu de ce, dar cu totii avem impresia ca daca se schimba anu’, se schimba naravu’. Presupunere total gresita…time after time, a fost stiintific demonstrat ca numai o dorinta arzatoare te poate ajuta sa te schimbi, si in nici un caz, inceperea unei saptamani, luni, an. Ianuarie, saracul, n-are nici o legatura cu abandonatul obisnuintelor proaste si cred ca ar fi mai mult decat nerabdator sa lase mostenire celorlalte foi din calendar povara indeplinirii dorintelor de An Nou pentru toata umanitatea.

Nu e nimic rau in a-ti face sperante si dorinte, si in a crede ca esti suficient de asa-cum-trebuie-sa-fii ca sa devii mai bun, dar a lasa numai ideea asta sa functioneze pentru o intreaga reorganizare, e putin cam tras de par. N-o sa poti sa te lasi de fumat daca zici chestia asta de Revelion , cand , de fapt, nu-ti doresti suficient de mult. Tot asa cum n-o sa reusesti sa te upgradezi pentru simplul fapt ca asa ti-ai dorit la trecerea dintre ani.

Sure, it’s trendy to have New Year’s resolutions, dar poate mai healthy ar fi sa investim mai mult in “dorinte arzatoare” si mai putin in vorbe frumoase care sa dea bine pe filmuletele de Revelion.

Cum se trateaza ?

Pasul 1: Se ia una bucata doza de realitate: Anul Nou nu e un lucky charm care sa aiba atat de mult good juju cat sa ajunga intregii omeniri sa inceapa sa se duca la sala, sa ia examene mai multe, sa plece in strainatate, sau cine stie ce altceva.

Pasul 2: Catodata o hotarare clara, from the bottom of your heart, face mai mult decat aderarea la un trend.

Pasul 3: If you’re old enough to have New Year’s resolutions, you’re old enough to accomplish them…..si nu ca promisiune facuta unui pahar de sampanie

Intrebare nascuta din dezbateri indelungi asupra nemuririi sufletului si puritatii iubirii, fiindca tuturor li se pare ca aceasta expresie a mea are o rezonanta foarte funny- de ce, habar n-am….

Asa deci (si prin urmare, pentru a respecta toate cliseele), un “baiat de casa” este: in mod obligatoriu un tip extrem de bine crescut; genul de baiat care are mai degraba relatii serioase (daca nu e implicat in una as we speak, in mod clar a avut asa ceva- and not once!); e tipul ala care se implica, care pune suflet, care s-ar lasa dus la o intalnire cu parintii si care spune “sarut mana” ….Un “baiat de casa” are, de cele mai multe ori, dar nu e o regula musai,…pets (fiindca “animal de casa” rimeaza parca mult prea bine cu “baiat de casa” si nu asta e directia discutiei noastre ). Foarte probabil ii plac si copiii, e empatic si nu face glume proaste cand chiar nu trebe. Gradul sau de bun-simt este atat de ridicat, incat am putea spune ca este exact opusul simbolului american al muncitorului nine-to-five care ajunge acasa si se posteaza cu berea in mana in fata televizorului. Astfel ca este mai tot timpul a politically correct guy, ceea ce , intr-adevar, il face a little bit predictable si not so funny cateodata. E drept, chicks dig scars and machos, dar cu toate ca un baiat de casa poate parea (si poate ca si este) complet diferit de genul asta ultim de oameni, asta nu-l face….”papagal”, ”pinguin”, ”pampalau”, “molau” sau “sub papuc”…decat daca se exagereaza in directia asta, moment in care sare subit din categoria de mai sus in una din acestea din urma-oricare din ele, take your pick. Stii cum e, de fapt? Acum mi-am dat seama……tipii astia sunt exact ce bunicile noastre ar numi “o partida buna”…omu’ caruia i-ai incredinta lucruri importante tie, fiindca stii ca le-ar pastra cum trebuie.

E “baiatul de casa” trimisul lui Dumnezeu pe pamant si dorinta fiecarei femei in viata? Cu siguranta nu…Dar pot sa jur ca toate ne-am dori mai des a piece of them…..

Daca iar ziceti ca sunt nebuna, nu stiu ce fac. Daca iar imi spuneti ca numa’ eu ii intalnesc p’astia pe strazuri….cedez nervos. Cum pe care? (Si ca sa nu ziceti ca n-am avut nas, respectiv fashion-nas, pentru perioada ce taman se desfasoara in fata ochilor nostri agresati vizual again and again, am bunatate de entry to prove it.)

Mai tineti minte, boys and girls, cand ma plangeam eu online ca baietii din ziua de azi au furat presu’ lu’ Alladin si zboara cu el prin Bucuresti? Si ca mai au atarnate de manutele lor gingase si posetele duduilor pe care le insotesc? Uite ca a venit vremea ca aceasta subspecie nenorocoasa sa se poata lauda, intr-un final glorios pentru ea, total neglorios pentru mine, una, cu propriile lor…posete.Cum adica iar visez cai verzi pe pereti? Inseamna ca nu sunteti la curent cu the latest trends….”posetele” domnilor imbracati de la dejtele de la picioare pana in varful varfului de par din magazine sportive cu embleme luate din dictionarul ortografic, ortoepic si de punctuatie (am fost prea vaga?) sunt la moda!

Scuzati daca mi se pare fortat sa vad atarnand de mana unui barbat ceva ce la origine nu e mai mult decat o poseta masculinizata (mai ales daca domnul cu pricina e ‘la costum’ si ‘poseta’, asa cum scrie in noile trenduri, are voie sa nu se mai asorteze cu nimic, drept urmare, e Sport).

Nu stiu daca asta a fost si reactia barbatilor cand au vazut primele femei in pantaloni, dar chiar nu vreau sa cred ca suntem in pragul unei asa mari revolutii…

Promit sa gasesc un fraier pe care sa-l mint ca-l fac faimos si sa-l pozez, ca sa vedeti ca nu minciunesc…….

Outraged. Totally outraged.

Am si eu o ferma de pitici (fiindca a spune ca am “cativa” pitici, in ceea ce ma priveste, mi se pare un understatement), o ferma de care am grija constant, fiindca, deh, sunt piticii MEI

Azi vorbim despre stirbitul personalitatii in urma unei relatii serioase/de lunga durata (spuneti-i cum vreti, ideea e aceeasi; poa’ sa fie si relatie de scurta durata, pana la urma, daca se lasa cu stirbit de personalitate, tot acilea intra). E o replica pe care o ador (cu cele mai mari ghilimele de rigoare posibile) : ”Suntem doi, trebuie sa facem lucrurile impreuna, nu?”(urmata de ochi mari si rugatori, cum ii are motanul ala blestemat din Shrek), ca si cum “Lucrurile” ar inseamna orice pe lumea asta, de la spalat pe dinti dimineata, la o cafea cu prietenii. Si apropo de prieteni, eu initiez semnarea unui contract pre-relational (prenuptial e prea mult, si nu despre cazurile alea vorbim acum) in care sa te angajezi sa nu furi prietenii celuilalt si, mai mult decat atat, sa sustii prin orice mijloace de care dispui prieteniile omului la care se presupune ca tii.

De fapt, totul a pornit de la o singura mare ‘chestie’, numita pe romaneste REPROS, care suna cam asa: “De ce prietenii tai sunt mai importanti ca mine?” (desi poate ca de cele mai multe ori, chiar nu sunt mai presus de fantastica podoaba de prioritate de locul I, incarnata in minunatie de girlfriend/boyfriend), “ De ce trebuie sa te vezi cu ei si cand nu pot eu sa vin cu tine?” (ca si cand prietenii MEI ar avea vreo legatura/restrictie cu/in functie de relatiile pe care le am, de parca nu ei sunt aia care sunt there for you no matter what, si de parca ar trebui sa-mi incetez toata viata anterior construita (cu migala, as putea adauga) pentru un (o) El (Ea) ). Nu stiu altii cum sunt, dar eu Urasc acest comentariu.

Asa e ca sfarsitul unei relatii serioase (sau hai sa zicem “relatii in care s-a investit-timp, sentimente, etc” ) contine, inevitabil, si ceva in genul “Si acum? Eu ce fac acum?”, de parca relatia aia era singuru lucru prin care ai putut sa traiesti atata timp.

I’m not that blonde, I know break-ups hurt (ohooo, I so know it), nu asta era concluzia, nu faceam pep talk cu marele public, imi exprimam doar furia micilor mei pitici asupra deprinderilor tampite ale oamenilor care tin neaparat sa schimbe ce au in jur (vezi Sindromul “Imblanzirea Scorpiei”) si obisnuintele si mai tampite ale oamenilor care tin neaparat sa se schimbe, doar ca sa faca pe plac/ca sa fie placuti.

Totally not nice, parerea mea

De ce “Am dreptate no matter what”? : “Just because”. Cam asta e raspunsul clasic al oamenilor care nu vor si nu pot fi contrazisi. Fiindca numai ei dau argumente logice, fiindca numai ei pot avea grandioasa viziune macrocosmica necesara si fiindca numai ei pot lua deciziile cele mai bune.

Simptome: Un om care are intotdeauna dreptate se uita de sus la restul ( chiar daca n-are decat 1.65 m )…are asa o aura de semi-bitchy si nu prea poti sa-i ajungi nici cu prajina (scuzati taranismul) la nasul lui princiar. E omul ala care, intr-o eventuala despartire, ti-ar spune uimitoarea replica :”cred ca asa e mai bine pentru tine” (de parca superdreptatea lui ar include si cunostinte netarmuite despre tine si binele tau). Un om care are intotdeauna dreptate nu poate sa recunoasca nici un moment ca s-ar putea sa existe situatii/momente in care inimaginabila lui super-putere sa nu functioneze, asa ca nu poate decat sa traiasca in continuare in universul lui fara pareri contradictorii. Daca e s-o luam asa, un astfel de om, in ciuda faptului ca poate exista o majoritate a situatiilor in care are intr-adevar dreptate (mergem pe ideea ca nu e nut case, ci doar usor ego-built), n-o sa poata never ever sa-si dea upgrade la capitolul “flexibilitate in gandire”…

Cum se trateaza: lasand idealismul la o parte, numai un nebun poa’ sa inteleaga un nebun, si numai un “Am dreptate no matter what” ar putea, eventual, sa mai miste ceva in interiorul altuia, asa incat sa poata zice macar ca a avut un oarecare impact asupra lui. [ Cu toate astea, de cele mai multe ori, este o boala lunga si grea, de care multi marturisesc ca vor sa se trateze, dar foarte putini norocosi pot spune la sfarsit :"Am avut c%$#e suficiente sa recunosc ca altcineva a avut dreptate" ]

We all got scars.

O cicatrice, prin definitie, e un semn care inca se mai lasa vazut, desi actiunea care l-a produs a incetat demult. Cu toate astea, unele lucruri se vad abia dupa ce le zgandari putin, pe cand altele sunt imediat vizibile, daca stii cum si unde sa te uiti, that is. Stiu ca am mai vorbit despre trecut, despre a trece peste stuff, dar treaba asta cu cicatricile e genul ala de trecut care, oricum te-ai ascunde, apare in cele mai nepotrivite momente si poate sa ramana “vizibil” desi iti doresti poate mai mult ca orice sa put it behind.

Unii dintre noi prefera sa le acopere cu fond de ten. Fiindca “ochii care nu se vad, se uita” si poate daca uita ca sunt acolo, uita si ce le-a produs, ce s-a intamplat atunci, si cum au reusit sa nu se vindece nici in prezent. Altii, din contra, defileaza cu ele la vedere, asa cum faceau veteranii de razboi cu ranile din lupta, ca un semn al faptului ca sunt inca in viata desi au trecut peste incercari extraordinare. Ceea ce ramane, de fiecare data, e cicatricea. Si faptul ca, oricat te-ai chinui sa-ti cumperi numai ciorapi negri, ca sa nu vada nimeni urmele din genunchi (de cand erai mic(a) si nu aterizai cum trebuie), urmele alea vor fi tot timpul acolo…..it’s a matter of how you deal with them.

E drept, cicatricea o data lasata, exact ca efectul “hickey”, va fi un motiv destul de strong ca sa te legi mai mult de Ea. Un motiv destul de puternic ca sa speri, un motiv in plus ca sa crezi ca poate n-ar trebui sa mergi mai departe, fiindca, what the heck, Ea va fi mereu acolo, si oricum ai face, e un semn ca sa mai incerci o data.

Numai ca, de cele mai multe ori, e un semn al faptului ca trebuie sa mergi mai departe.

We all got scars.

“TAUR: Pregateste-te sa te indragostesti asa cum nu ai mai facut-o niciodata, simtind o atractie deosebita fata de cineva deosebit. Soarele apare si pe strada ta.”

Asa am inceput una bucata zi….Si era si miercuri…si eu am o maaarree problema cu miercurea (dintr-un motiv ciudat pe care nici eu nu-l inteleg, miercurea mi se pare cea mai grea zi din lume)…si avea sa fie si o zi luuunnnggaaa…asa ca recunosc ca mi-a smuls un zambet.

O sa intrebati repede daca sunt chiar asa blonda si in ciuda pregatirii rationale cu care ma tot mandresc, cred in horoscoape…Marturisesc ca atitudinea mea fata de horoscoape e inca la “limita imposibilului”.Mi-e greu sa cred ca exista undeva, in stele, cursul unei zile- de la succes la examene, la banii din ziua de salariu, sau ca asezarea unor planete poate determina cursul unei vieti - aceeasi viata care se schimba si daca iti legi sireturile invers, dimineata (ce mi se pare paradoxal e ca si Ei,cei care se pricep in domeniu, accepta faptul ca nimic nu e fixat si ca totul poate fi schimbat pe harta astrologica). Nu e insa mai putin adevarat ca am cunoscut multe persoane din aceleasi zodii care sunt…….nu, nu pot spune ca sunt oarecum la fel, dar pot spune ca impartasesc o buna parte din trasaturi. Par exemple….[cineva m-a imbolnavit cu franceza asta (nu zicem cine)]:

Berbec: Am doi prieteni foarte buni Berbec: Un el si o ea. Amandoi au tone de idei fixe si nu-i scoti din ale lor cu nimic, nici chiar cu argumente logice….dar amandoi sunt fun, si pasionate, si….love them both.

Taur: Mi-e foarte greu sa vorbesc despre Taurii pe care-i cunosc (fiindca stiu destui si fiindca sunt unul din ei), mai ales ca sunt tentata sa spun ca am avut o relatie speciala cu absolut toti ….am simtit din prima ca putem vorbi, s-a dovedit de cele mai multe ori ca avem…”something” care ne leaga si a iesit una bucata “beautiful friendship”. Dar puteau sa fie si numai coincidente [chill, you guys, glumeam].

Gemeni: Stiu 3 Gemeni. Nu seamana intre ei. Nici nu stiu daca ar avea cum. Am fost indragostita pana peste calcaie de un Geaman. Nu pot sa zic ca a iesit rau, cert e ca o amintire…frumoasa, sa zicem , tot a lasat [desi “tumultoasa” ar fi cuvantul cel mai potrivit]. Insa daca ar fi sa asociez o zodie cu intrigi, barfe, si alte asemenea, Gemeni ar fi cu siguranta .

Rac: 1 . Nice guy, dar cu multe lipsuri…nu stiu daca sunt un efect al zodiei, sau al personalitatii…insuficiente date pentru a ma pronunta

Leu: 2 dintre oamenii cei mai apropiati sufletului meu sunt Leu (bine, hai 3). Doi x el si o ea, evident. Desi ai zice ca sunt tare orgoliosi (si chiar sunt), si ca nu le ajungi nici cu prajina (scuzati expresia a la campagne) la nas, sunt oameni tare simpatici si sufletisti odata ce ajungi sa ii cunosti…sau cel putin eu asa pot spune despre Leii mei.

Fecioara: Zice-se ca ma inteleg bine cu Fecioarele (tot din manuale de astrologie, citire)…nu prea as avea de unde sti, ca sunt putine printre lista mea de amici/prieteni/colegi,etc. Astept experiente lamuritoare.

Balanta: Si aici astept experiente lamuritoare..cu o floare nu se face primavara

Scorpion: 2 la numar, inevitabil, un el si o ea. Cred ca o data ce ii cuceresti sau te lasi cucerit, sunt oameni care iubesc mult si adevarat, desi uita greu si sufera dupa tot…mai am timp sa ma lamuresc daca e asa sau nu.

Sagetator: Am iubit si un Sagetator..il mentionez fiindca a fost una din relatiile in care m-am simtit poate cel mai bine, si mai “eu”, si…..faptul ca am o prietena din liceu in aceeasi zodie, mi-a demonstrat ca sunt oameni pe care poti conta. Sau asa vreau sa cred.

Capricorn:You don’t wanna get me started. Cele mai bune prietene ale mele sunt Capricorn, am fost urmarita peste tot de ei/ele, asa ca sunt un fel de prelungire a zodiei proprii si personale. Only less stubborn.

Varsator: Daca ar fi sa scriu ceva la Varsatori, as scrie ca toti cei 2 varsatori pe care i-am cunoscut au avut puterea sa-si sustina parerile (desi uneori idioate) cu orice pret, si oricat de infantil ar suna sa nu renunti la ce gandesti/simti cu nici un pret, merita tot respectul meu macar si numai pentru asta.

Pesti: Una singura: kisses, bruneto!

Bineinteles ca n-a contat niciodata atunci cand dau mana cu cineva, fie aripioara de Peste sau cleste de Rac, dar la un moment dat nu m-am putut abtine sa intreb “Ce zodie esti?De curiozitate”, fara sa ma influenteze negativ/pozitiv raspunsul….cred ca inca sunt in cautare de dovezi…sau poate ca cine a inventat horoscopul a facut-o pentru efectul Placebo de a-ti indulci un pic ziua cand bei cafeaua de dimineata…..guess we’ll never know…

PS: Mi-am cumparat ocheari de soare. Nu de alta, dar multa lumina, brusc, s-ar putea sa nu faca bine :))

Totul porneste inevitabil de la un El si o Ea. S-au cunoscut in facultate, by mistake, cum s-ar spune, s-au placut, s-au luat. Invitabil, in planul magnific de personal accomplishment urmeaza bebe-ul. Inevitabil, bebe-ul vine.

E momentul crucial cu ecografia de trimestrul II +Doppler cand li se pune uimitoarea intrebare: ”Vreti sa stiti sexul copilului?”. Ochii se casca mari si intrebatori (desi au discutat subiectul asta de 1000ori pana acum), se schimba priviri emotionate si iese un “Da” anemic urmat de aritmii de ambele parti.

“E fetita”…toata lumea fericita, ”Orice sa fie, numai sa fie sanatoasa”, ”Sa va traiasca”, si un schimb de pupici parentali la final de ecografie…Este this moment, momentul zero al viitorilor parinti , cand se declanseaza Gena. Cum care Gena? Gena aia care transforma viitori parinti normali in Parinti De Fata.

Ce au Parintii de Fata in mod special?

Pai uite….Parintii de Fata sunt overprotective…waayyyy overprotective…adica numai un parinte de fata putea inventa termenul de overprotective (nu ma intelegeti gresit, parintii, de orice natura+gena sunt asa, da’ astia de fete au ceva mai…special ). Parintii de fata sunt usor de impresionat si foarte usor de ingrijorat: trebuie sa aiba mare grija de papusile lor de portelan, ca nu cumva sa se sparga cand sar coarda.…ar fi in stare sa le inchida in castel pana fac 18 ani (parca am mai auzit asta undeva) si dup-aia sa le puna sa jure ca n-o sa iasa din casa singure. Parintii de fata sunt control-freaks: au abonamente cu minute incluse ca sa supravegheze atent minune de progenitura, sa nu faca nimic din ce nu vor ei pentru fantasticul si seninul viitor al fetitei lor. Parintii de fete au memorie luunnggaa si selectiva: poti sa fii sigura ca-si vor aduce aminte ca ai luat 8 in clasa a saptea la nu stiu ce test, fiindca intarziasei cu o seara inainte prin cartier. Parintii de fete au functia “update” disabled: si la 20 ani o sa-ti spuna cand iesi pe usa “Ai grija cum traversezi” sau “Sigur are cine sa te aduca acasa?”. In fine, parintii de fete exagereaza…cum li se pare lor ca ai iesit din long term plan-ul pe care ei si-l vizualizasera pentru tine, cum vor comenta in consecinta si vor recurge la toate armele din dotare ca sa te faca sa revii…”pe calea ce dreapta”. Si daca n-au nimic din randurile de mai sus, atunci in mod clar sunt de cealalta parte a baricadei, partea care uita ca sunt parinti, vor sa fie exclusiv prieteni, te lasa sa le zici pe nume si uita ca nu tu trebuie sa ai grija de emotionalul lor precar, ci ei de-al tau in plina crestere…

Concluzia: Parintii de Fete sunt o specia aparte. “Can’t live with them, Can’t kill’em” [bad joke].