Vorbeam datile trecute de vagi semne de masculinitate (adevarata) in peisajul romanesc autohton, si mi-am dat seama, greu ce-i drept, cat de putin seamana masculii de azi cu Idealul lor din timpurile de aur.
Ca sa fim seriosi, un barbat nu era barbat daca nu pleca la razboi, daca nu era “insemnat” (nu zicem “murdarit”, fiindca stim cu totii ca “murdarirea este buna”) de munca pe care taman ce-o prestase, un barbat nu era barbat daca nu deschidea usa trasurii din care iesea preaiubita mylady, daca nu avea par pe piept (eventual si in nas- fara ca asta sa fie considerat altceva decat un vadit semn de barbatie), daca nu avea preocupari intelectuale, daca nu era un domn…
Si-mi vin rapid in minte siluete metrosexuale cu sclipici pe piept, epilati si cremuiti (ba pardon, chiar si manichiuriti-sau manichiurizati) pana in varful degetului cel mic, care folosesc frecvent “saracie”(nu in sensul aprobat in limba romana) sau “baga-mi-as p*&%”, care se mangaie pe mult-crescuta burta si ragaie in public. O sa ziceti ca specimene d’astea populeaza Pamantul de milenii, dar parca acum sunt multi…
Din categoria “nu mai are nimeni nevoie de nobili”, sigur ca nu ne asteptam la o inviere a ordinelor cavalerilor medievali intr-un secol al vitezei (desi ‘acceleratiei’ poate ar fi formularea potrivita), dar parca prea sunt multi…cei care scuipa pe strada, cei care cred ca “Bunele Maniere” e o brosura pentru pension, cei care nu stiu sa citeasca (sau nu vor, sau “n-au timp”), cei pentru care nu exista decat “una mica”(if you get my drift
).
Parca prea sunt multi cei care nu mai pot/vor sa creada in valori (sau in ce am fost crescuti ca inseamna ‘valori’), cei pentru care “principii” e un concept legat de fizica ori matematica, cei care…,….,….,….
Si-atunci, cand gasesti un exemplar Exemplar parca-parca incep sa-ti straluceasca ochii si sa visezi cu ochii deschisi ca poate “nu toti barbatii e porci”, ca poate mai exista speranta… Zilele trecute un coleg imi zicea ca vrea o relatie serioasa. Ochii mi s-au cascat, parca vazusem fantomele din documentarele de pe Discovery. “Cum adica sa vrei relatie serioasa?” Imediat m-am gandit ca o fi vreun nou trend, s-o fi prins turma masculina ca asta place urechilor fraiere si am ridicat, ironic, o spranceana. Asteptam un comentariu pseudo-haios, din care sa-mi dau seama ca am avut dreptate.Si ghici ce? N-a aparut comentariul, si nici acum cand ma gandesc parca nu-mi vine sa cred ca poate sa fie asa, ca e asa (don’t get me wrong, sunt absolut entuziasmata ca mai sunteti, voi, aia, putinii, care va mai puteti apropia de “domni” si care sunteti atat de departe de “masculi”…dar uimirea ca am iesit din ‘normalitate’ m-a frapat).
Nu, nu sunt de acord cu feministele convinse care sunt decise sa-si creasca singure copiii facuti din florile din vitro, fiindca barbatii din ziua de azi n-au gene suficient de bune pentru ovulele lor extraordinare… Oricat de ciudat ar suna, chiar nu sunteti toti la fel…si feels extremely nice to feel it, once in a while.