Da, mai scriu pe blog

Cateodata. Cand nu mi-e prea rusine ca a trecut atata timp incat nu mai stiu sa leg o fraza suficient de coerent, logic sau amuzant , cand am noroc si planetele mi se aliniaza ca electronii sa nu fuga toti intr-o aceeasi directie, scurtcircuitandu-mi in numeroase randuri sursa sau cand apuc sa stau in fata monitorului atat de mult incat sa realizez ca daca deschid 6 drafturi in 5 zile n-o sa recupereze timpul ‘pierdut’ pana acum.

De fapt, am ruginit. Si mi-e din ce in ce mai greu sa consider ca ceva merita sa ajunga aici, drept pentru care nu mai ajunge  aproape nimic. Dar nu e nici o zi mai buna ca o zi de luni, cand daca decizi ceva o sa te tina muuult si bine, nu?

Nu, dar de undeva trebuia sa incep.

D’aia sunt a little rough around the edges. Daca erati curiosi.

Una alba

Cand esti abia anul trei (3) de facultate si incerci sa gasesti un amarat de internship in timp ce restul colegilor tai de liceu termina facultatea, lumea se misca deja destul de repede. Cand aflii ca unii din colegii tai de liceu au facut deja pasul ala important, lumea incepe sa se invarta din ce in ce mai repede si chiar si pentru un moment, uiti ca oamenii se casatoresc la putin dupa majorat de cand era bunica fata (asta e un obicei care nu se invecheste cu vremea) si nu-ti vine in cap decat ca e prea devreme, sunt prea tineri, eu inca n-am terminat facultatea si astia incep sa se ia in jurul meu, cand am ajuns in stadiul asta atat de avansat, ar trebui sa ma ingrijorez?  (plus inca o mie de intrebari de care va scutesc, ideea fiind deja clara).

M-am gandit intotdeauna ca atunci cand o sa ajung sa particip la nuntile prietenilor mei, discrepantele dintre noi nu vor fi atat de mari (ah, nu mai pot sa stau, ca am maine examen vs trebuie sa-i luam scutece lu’ ala micu) , dar am prevazut eu oare in tot acest exercitiu de imaginatie ca acest moment o sa vina atat de curand?

Se pare ca nu. Trebuie sa ma las de predictii. It’s definitely not my field of expertise.

Logout

E ultima saptamana din semestru si, ca intotdeauna cand am treaba de rezolvat, se gasesc lucruri mai bune de facut care sa ma indeparteze usor, dar sigur, de la minunatul plan creionat cu grija de dimineata, cand ma spalam pe dinti.

Joi am lucrare la MT(medii de transmisiune), asta dupa ce miercuri voi avea de predat un proiect java pe care nu stiu nici acum sa-l rulez (asa-i ca comic?), o alta lucrare de seminar la o disciplina pe care o cunoaste toata blogosfera politehnista ca restanta-to-be si un seminar la care am destule sanse sa fiu scoasa la tabla (da, aceasta manevra pedagogica mai este inca folosita prin unele facultati, oricat de ciudat vi s-ar parea). Am uitat ceva? Ah, un laborator de 4 ore in respectiva dimineata, dar care, prin comparatie, nici nu merita trecut pe lista. Si ca sa fie vinerea, vineri, ma asteapta 2 lucrari finale pentru materii (vezi-doamne optionale) care mi-au dat pete pe ficat mai ceva ca restul. Si de marti incep examenele…

Redundant, I say. Ce ar fi toate astea daca n-ai avea o zi de luni libera in care sa pregatesti potopul, dar pe care sa o pierzi convenabil facand orice altceva decat ar trebui?

Pentru oamenii ca mine s-a facut StumbleUpon. Sunt sigura ca un procent remarcabil din oamenii care muncesc cu drag si spor se plictisesc inainte de jumate si cu Internetu’ la purtator, pierd jumatate de zi afland lucruri care, cel mai probabil, n-o sa le foloseasca niciodata (decat in situatiiile in care au prieteni care s-au obisnuit cu aceasta atitudine si care, desi o desconsidera, se folosesc de ea in orice situatie cu putinta, adaugand la frustrarea omului care a pierdut ziua aruncand ochii pe net porecle de genul ‘ InsertNameHere Pagini Aurii ‘ ).

I must logout, I must logout, ….

Londra in cifre

0 – costul intrarii la cele mai mari muzee (British, Science, Natural History, V&A, National Gallery, etc)

1 – (lira ) costul unei calatorii cu transportul in comun

4,5 – ore am stat in Science Museum (fara sa terminam de vazut, pipait, incercat tot)

4,8 -( lire ) cea mai scumpa calatorie cu metroul (din centru pana la Wimbledon)

5 – (lire ) cea mai ieftina croaziera pe Tamisa (one way only)

6.25 – (lire) costul biletului la un film 3D (pentru studenti, in Science Museum)

8 – oameni vor bea o picatura de ploaie cazuta in Tamisa pana ca aceasta sa ajunga in mare

11 – linii de metrou are London Underground

11.30 – ora la care are loc schimbarea garzii regale

17 – ( lire ) costul biletului pentru London Eye

24 – ora la care se inchid localurile, cat si iluminarea pentru Big Ben & Houses of Parliament

135 – inaltimea, in metri, a celui mai inalt punct al London Eye

311 – trepte in spirala are monumentul ridicat in memoria incendiului

16.438,35 – vizitatori/zi are British Museum

34.274.552 – pietoni trec in fiecare an prin Piccadilly Circus

Londra in poze

And so it is

Inainte de toate a fost ideea: cum ar fi daca am pleca la Londra cateva zile ?

Si oricat de surprinzator ar parea, de data asta, executia ideii a fost partea cea mai simpla. Asa m-am trezit zilele trecute, la un interval de timp >> 5minute de la achizitionarea biletelor de avion, ca eu chiar trebuie sa-mi fac pasaport (urasc pozele fortate de imprejurari oficiale in care trebuie sa nu zambesc asa cum o fac deobicei, asta ca sa nu creada aia de la vama ca am venit cu  vreun gand dubios in sacosa), ca eu chiar trebuie sa ma hotarasc la o lista finita (si rezonabila) de chestii pe care vreau sa le vad, si last, but definitely not least, ca eu chiar trebuie sa ma sui in avion. Si oricat de suprinzator ar parea, desi am copt ideea asta de mai bine de 3 luni de-acum, jur ca nici un moment nu mi-a trecut prin cap ca eu chiar va trebui sa ma sui intr-un avion.

Brusc, mi-am adus aminte cat urasc inaltime si cat de mult am putut sa ma bucur cand m-am dat jos din telecabina (dupa experienta cu telegondola de anul trecut, recunosc ca pana si eu ma asteptam ca anu’ asta sa fie mai usor; dar ghici ce? am tremurat tot drumul pana sus, si nici drumul de intoarcere n-a fost mai breaz).Tot asa cum numai eu am putut  sa-mi induc un gol in stomac la mersul cu metroul, constientizand fiecare curba, viteza, accelaratia si alte marimi fizice de miscare ce mi-au dat o incredibila durere de cap dupa numai 3 statii.

La momentul vorbirii, incerc sa-mi autoeduc centrii fricii sa nu mai reactioneze cu hiperventilatie la cuvintele “avion”, “escala” (ce poate fi mai rau decat un drum cu avionul? un drum cu avionul in care ai escala, un calcul simplu ne demonstreaza ca in loc de 1 x desprindere de pe sol+1 x aterizare, ai 2 x desprindere de pe sol+2 x aterizare), “centura de siguranta” (such a meaningless word, in contextul de fata) fortandu-ma sa vizualizez tone de poze facute de pe scaunul de la geam (unde am fost amenintata ca voi fi exilata, “ca sa-mi inving frica”). Asa ca in loc sa termin ce aveam de terminat pe ziua de azi, procrastinez cu nesimtire.

Esti sigur ca nu putem sa ajungem la Londra altfel decat cu avionul ?

Agenda unui vis

Voluntariat la indemana

Sinopsis: De azi inainte, trebuie doar sa vrei.

Asa cum ziceam mai demult, inca sunt de parere ca n-are cum sa nu-ti placa voluntariatul. E doar o chestie de finding your right match. Si fiindca nu e chiar usor sa-ti dai singur seama ce ti-ar placea, pana n-ai vazut toate posibilitatile, o mana de oameni destepti si entuziasti a pus la punct un portal -  pentru restul de oameni care n-au avut ocazia pana acum sa devina si mai destepti, si mai entuziasti.

In mai putine cuvinte fie zis, daca vrei sa faci voluntariat, dar nu stii unde, intri  pe site, cantaresti optiunile, alegi ce-ti place, iti faci cont si aplici. Ai de unde alege, slava Domnului, si, veste buna, nu e numai pentru Bucuresti!

Asa ca tot ce trebuie sa faci e sa te trezesti intr-o dimineata on the right side of the bed, sa ai putina rabdare sa gasesti ce ti se potriveste si trei sferturi de drum a fost deja facut. Nu mai ramane decat sa incerci sa-ti pastrezi entuziasmul, sa-ti faci intotdeauna timp si sa profiti de fiecare ocazie

Cea mai recenta obsesie

The grass is always greener on the other side.

Ca facultatea asta e mea e plina de oameni care n-au ce cauta acolo (si nu vorbesc numai de studenti) , v-am mai zis. V-am mai zis si cat e de plictisitoare, cum pune ea accentul pe cele mai nepotrivite chestii, cum te face sa-ti doresti orice altceva, numai pregatire tehnica, nu, cum te face sa te scarbesti de mai tot si toate, si multe multe altele care n-ar incapea nici pe un sul interminabil de hartie igienica.

Si daca credeti ca asta inseamna mult, lista de mai sus e in continua completare de cateva saptamani incoace, cand toate drumurile & cautarile mele scolare ajung la MIT (daca exista cineva care  nu stie ca MIT stands for Massachusetts Institute of Technology, locul in care mintile sclipesc cel mai sclipitor, sa-si dea singur doua palme zdravene c-a trait pana acum degeaba. Linistiti-va, glumeam. Dar ca sa va aduc  in tema, acest MIT este un fel de mama a politehnicilor , oaza a lihnitilor de telehnologie si nu numai, scoala pentru tot felul de oameni interesanti – ca sa va faceti o idee, tipii de la Mythbusters au terminat mai toti MIT-ul.)

Pe langa faptul ca daca ai vreo inclinatie de genul asta, nicaieri n-o sa te simti mai acasa ca la MIT (de citit marturiile studentilor- si blogurile lor, ca sa nu credeti ca i-a luat directoarea numa’ p’aia tocilari sa scrie pe site), oamenii de-acolo isi mai si impartasesc din imensa inteligenta publicului larg, in speta au ditamai site-ul cu toate cursurile, temele, laboratoarele, quizurile, examenele pe care le poti citi ca sa-ti maresti decoru’ de la mansarda.( Iti dai seama cum ar fi sa nu mai dai 50-100 ron pe Xerox in fiecare semestru, ci sa ai tot la indemana, civilizat si gratuit? )

In aceasta minunata universitate, undeva, intr-o facultatea obscura (pentru noi) Mechanical Engineering , exista un curs superb, magnific, extraordinar, fantastic si uimitor: toy product design. Pe romaneste, jocuri&jucarii. Cum ai putea sa nu adori mersul la facultate, cand la sfarsitul semestrului ai sa tii in mana o jucarie pe care tu ai gandit-o si tu ai facut-o de la zero? Si te-ai mai si distrat copios pe parcurs.

Cursul asta m-a entuziasmat atat de mult, incat ma gandeam sa-mi ofer singura ocazia sa fac asta, alegandu-mi o tema de licenta din ‘domeniu’.Pana mi-am adus aminte de povestea (populara, cum numai folclorul popular poate nascoci) unui student care a prezentat ca proiect de licenta un robotel/catel robotizat care latra daca simtea vreun obstacol la mai putin de x cm, si inainta la o comanda y, care a fost la un pas de un extraordinar 4. Motivatia comisie? Proiectul era prea simplu. Asta in contextul in care un student de anul 3 e perfect capabil sa surtcircuiteze cele mai banale chestii fara sa-si dea seama, si tot in contextul in care pana in anul 4 cei mai multi dintre viitorii sustinatori de licenta vor fi pus mana sa faca ceva adevarat , numai daca se vor fi angajat in domeniu.

Asa ca nu-mi ramane altceva de facut decat sa visez noaptea jocuri, jucarii si alte minunatii (e oricum o schimbare potrivita fata de alfabetul grecesc), in ideea ca poate voi gasi si eu o comisie in fata careia sa-mi prezint entuziasmul

10 chestii pe care nu le stiati despre ochi obositi, drama electronistului insetat de specializari, spitale si reclame

Cateodata nu-mi mai simt niste parti ale corpului. Saptamana asta, sunt ochii. Dupa niste ore de stat la cursuri (a se citi 5) deja simt cum obosesc si incep sa fac ochi mici-mici de mamaie tricotanda care se uita la telenovele din canapeaua cea mai departe de tv. Ma paste o consultatie oftalmo, la care ma gandesc cu tot atata dulceata ca la un gem de cirese amare. Dar, cel mai probabil, ochelarii ma asteapta. Deci, pe langa aura aia de fata inteligenta care e pe cale (lunga cale, dar existenta) sa termine politehnica, o sa mai am si aura aia de soarece speriat cu lentilele pe mutra. In fine, n-om muri din atata lucru.

Chestia pe care n-o stiai din fragmentul asta: bunicile asteptande de pensie prefera intotdeauna canapeaua cea mai departata de televizor, ca sa prinda in campul vizual cat mai multe persoanje

*

A venit momentul. Momentul in care studentii de la electronica se simt importanti si completeaza cererea de repartizare la specializari. Care specializari sunt care mai de care o apa si-un pamant, dar, nu-i asa, ii dam studentului ocazia sa se exprime. Nu stiu unde ajungeam daca nici ocazia asta n-o aveam.

Chestia pe care n-o stiai din fragmentul asta: in timp ce unii se pregatesc de licente, altii cantaresc pe 14 balante verificate metrologic o mana de specializari.

*

Chestie pe care in mod sigur n-o stiai referitoare la spitale: Spitalul de Neurologie (al’ cu renume foarte urat, de’i zice 8+1 ) se incuie in fiecare noapte. Keep that in mind data viitoare cand faci o vizita nocturna.

*

Si daca crezi ca din toata ambrambureala asta de aici lipseste chestia pe care n-o stiai despre reclame, da un ochi aici si in mod sigur o sa gasesti mai mult de 1 singura chestie

PS: asa, si daca nu sunt 10 chestii, ce ? Bine ca sunteti voi destepti si stiti sa numarati >:P