so many things to say,so little time to do it

a little bit of everything, all rolled into one

FF

cu un comentariu

Facing fears.

Cel mai usor lucru din lume e sa spui ca ti-e frica. Frica nu poate fi inteleasa de altcineva decat cel ce-o simte, e complicat spre imposibil de descris in cuvinte, de manage-uit si de trecut peste. Partea cea mai complicata a fricii este ca apare pe nesimtite si poate disparea la fel de usor. Sau te poate acompania o viata intreaga. Si uneori simti ca n-ai cum sa scapi de ea. Ca nu e intre superputerile tale sa faci ceva ca ea sa dispara.

Si cu toate astea, frica iti ofera mici victorii, ca sa te lase sa crezi ca tu esti in charge, cand, de fapt, nu face decat sa caute mai bine ocaziile in care sa-ti demonstreze cat esti de slab. Poate ca, pana la urma, frica e ceva patologic, care nu sta in noi s-o schimbam. Cei ce cred in puterea umana de a face shiftari miraculoase de caracter si atitudine, sigur ca ma vor fi contrazicand, dandu-mi navala argumente si/sau studii de caz in care diversi fricofili, ajutati de terapia necesara, au ajuns de la claustrofobi la proiectanti de lifturi, de la acrofobi  la alpinisti utilitari sau de la tripanofobi la asistente medicale. Dar cazurile astea sunt la fel de rare ca trifoiul cu patru foi, pentru care, stim cu totii, iti trebuie mana experimentata.

Mie mi-e frica de inaltimi. Atat de mult incat am ametit cand m-am uitat prima oara in jos de pe Clabucet si atat de mult incat inca imi mai transpira mainile cand urc cu telechestii. Cu toate astea, am reusit sa cobor de mai multe ori Clabucetul, sa cobor singura cu telecabina si sa ma uit in jos de pe platforma de pe Tampa. Imi mai e frica si de ace, de stomatolog si moarte (probabil ca asta e setul de frici induse in copilarie, alaturi de frica de tigani si de frica de a fi lasat singur in mijlocul strazii, fara sa stii incotro s-o apuci :) ) ). Imi mai e frica si de situatiile pe care nu le pot controla, dar poate ca frustrare ar fi aici cuvantul potrivit.

Fact is, tuturor ne e frica de ceva. Chiar daca admitem sau nu, suntem cu totii suficient de imperfecti pentru genul asta de sentiment (sau rush of adrenaline e mai exact? ).

Written by Catalina

februarie 25, 2010 la 5:13 pm

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. Exista totusi si un aspect pozitiv legat de frica. Atunci cand nu ne copleseste ratiunea, frica ne poate indica limitele pe care nu suntem pregatiti sa le infruntam. Teama obsesiva imi pare a fi un sentiment de conservare care a luat-o razna.

    Little Greenlies

    octombrie 16, 2010 at 8:47 am


Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.