Da, mai scriu pe blog
Cateodata. Cand nu mi-e prea rusine ca a trecut atata timp incat nu mai stiu sa leg o fraza suficient de coerent, logic sau amuzant , cand am noroc si planetele mi se aliniaza ca electronii sa nu fuga toti intr-o aceeasi directie, scurtcircuitandu-mi in numeroase randuri sursa sau cand apuc sa stau in fata monitorului atat de mult incat sa realizez ca daca deschid 6 drafturi in 5 zile n-o sa recupereze timpul ‘pierdut’ pana acum.
De fapt, am ruginit. Si mi-e din ce in ce mai greu sa consider ca ceva merita sa ajunga aici, drept pentru care nu mai ajunge aproape nimic. Dar nu e nici o zi mai buna ca o zi de luni, cand daca decizi ceva o sa te tina muuult si bine, nu?
Nu, dar de undeva trebuia sa incep.
D’aia sunt a little rough around the edges. Daca erati curiosi.
2 comments so far
Leave a reply
we’re waiting for a comeback
@Andrea: Adevarul e ca si eu. Facultatea asta e mea ma face pe zi ce trece mai handicapata social si lingvistic, asa ca simt nevoia sa ma descarc si/sau exersez. Faptul ca n-am avut calculator de ceva timp nu m-a ajutat deloc, si cand in sfarsit am pus mana pe el, nu mai stiam cum sa ma eschivez de la a citi pentru licenta. Deci sper sa-mi fac curaj pentru un comeback cat de curand