Pregatiri

Nu mai sunt decat 5 zile si cateva ore (sau poate ca 6 zile fara cateva ore, cine mai tine socoteala?). Incerc sa ma abtin pe cat posibil de la liste, planificari si strategii, vizitat site-uri, comparat preturi, descoperit locuri si lungit liste. Da, daca ar fi dupa mine, avand in vedere ca e prima stampila de pe (noul si usor obtinutul) pasaport – cine a mai auzit sa stai 5 minute la coada la Pasapoarte? Unde e bucuria injurarii sistemului, a maraielilor cu functionaru’ public, unde e pasiunea, unde e crima de nervi? Cum sa apreciezi la adevarata valoare documentul oficial daca totul e civilizat, pus la punct si fara intarzieri penibile? – as vrea sa vad tot, sa fac tot, sa pot sa-mi derulez in cap fiecare pas al calatoriei ca sa fiu sigura ca n-am uitat nimic acasa si ca totul va fi in regula. Da, daca as putea, as planifica pana la ultimul minut fiecare din cele aproape 100 ore petrecute oficial in Londra. Ca sa fiu eu sigura.

Dar fiindca nu sunt de capul meu, si nici consultatii psiho nu sunt incluse in asigurarea de calatorie, listele s-au transformat in draft-uri, planificarile in “idei generale” si strategiile le-am sters pur si simplu de pe lista. Acum, in noua atitudine boema proaspat adoptata, as vrea o calatorie fara stresul vizitarii a x muzee- “Nu se poate sa mergi la Londra si sa nu vizitezi x”, fara bifarea in agenda virtuala a x locuri de ne-mai-vazut-ne-mai-intalnit, as vrea o calatorie la picior. Sunt constienta ca la stadiul de Junior Turist in  care ma aflu nu-mi permit nazurile de a ma trezi dimineata si a pleca incotro duce drumul, dar macar am dobandit o perspectiva mai light si mai less control freak (de parca asta ar fi posibil, dar in fine, sa visam).

Din toata euforia asta a iesit si ceva bun: am decoperit 2 parinti mai nebuni decat cei 3 copii ai lor, care au plecat in calatorie in jurul lumii. Mai multe detalii aici, unde gasiti toata povestea, poze din locurile pe care le-au vazut, planuri si planificari, cumparaturi si altele. Absolut minunat.

In alta ordine de idei, proiectele zac, editatul de CV-uri, asijderea, nu mai conteaza nimic decat saptamana viitoare.

“Iti dai seama ca mergem la Londra???”