And so it is
Inainte de toate a fost ideea: cum ar fi daca am pleca la Londra cateva zile ?
Si oricat de surprinzator ar parea, de data asta, executia ideii a fost partea cea mai simpla. Asa m-am trezit zilele trecute, la un interval de timp >> 5minute de la achizitionarea biletelor de avion, ca eu chiar trebuie sa-mi fac pasaport (urasc pozele fortate de imprejurari oficiale in care trebuie sa nu zambesc asa cum o fac deobicei, asta ca sa nu creada aia de la vama ca am venit cu vreun gand dubios in sacosa), ca eu chiar trebuie sa ma hotarasc la o lista finita (si rezonabila) de chestii pe care vreau sa le vad, si last, but definitely not least, ca eu chiar trebuie sa ma sui in avion. Si oricat de suprinzator ar parea, desi am copt ideea asta de mai bine de 3 luni de-acum, jur ca nici un moment nu mi-a trecut prin cap ca eu chiar va trebui sa ma sui intr-un avion.
Brusc, mi-am adus aminte cat urasc inaltime si cat de mult am putut sa ma bucur cand m-am dat jos din telecabina (dupa experienta cu telegondola de anul trecut, recunosc ca pana si eu ma asteptam ca anu’ asta sa fie mai usor; dar ghici ce? am tremurat tot drumul pana sus, si nici drumul de intoarcere n-a fost mai breaz).Tot asa cum numai eu am putut sa-mi induc un gol in stomac la mersul cu metroul, constientizand fiecare curba, viteza, accelaratia si alte marimi fizice de miscare ce mi-au dat o incredibila durere de cap dupa numai 3 statii.
La momentul vorbirii, incerc sa-mi autoeduc centrii fricii sa nu mai reactioneze cu hiperventilatie la cuvintele “avion”, “escala” (ce poate fi mai rau decat un drum cu avionul? un drum cu avionul in care ai escala, un calcul simplu ne demonstreaza ca in loc de 1 x desprindere de pe sol+1 x aterizare, ai 2 x desprindere de pe sol+2 x aterizare), “centura de siguranta” (such a meaningless word, in contextul de fata) fortandu-ma sa vizualizez tone de poze facute de pe scaunul de la geam (unde am fost amenintata ca voi fi exilata, “ca sa-mi inving frica”). Asa ca in loc sa termin ce aveam de terminat pe ziua de azi, procrastinez cu nesimtire.
Esti sigur ca nu putem sa ajungem la Londra altfel decat cu avionul ?
9 comments so far
Leave a reply
In mod cert nu…decat daca vrei sa bati un luung drum cu autocarul si sa existe alte pericole care te pot pandi…sau cu trenul dar nici asa…cu teleportarea ar fi o idee, dar sa o inventeze unul nu sa gasit…
@Kabool: de ce toata lumea are impresia ca teleportarea nu e o solutie?
un mare sut in fund ar fi solutia ideala pentru tine. dar trebuie sa ti-l antrenezi sa nu doara
)
Alcoolul e o solutie, nici nu-ti dai seama cand aterizezi si cand decolezi
Zboara cu altceva care merge direct spre Londra, eu vin cu BA sau Lufthansa care opresc in Londra, respectiv Munchen inainte de Manchester
@Mihai : ma fac ca nu te-am auzit
@Andrea: si tu stii ca nu rezist la alcool si vrei sa fiu extratipsy alergand dupa terminale ?
.Alcoolul nu e niciodata o solutie pentru mine, iar de bilete ne-am ocupat deja (Lufthansa m-a uimit cu o oferta surprinzator de buna pentru un buzunar studentesc). Ramane in continuare problema listei interminabile de lucruri de vazut si a celor (doar) 5 zile
deci un sut in fund, ca sa ajungi direct acolo. dar nu ma auziiii, vorbesc singuuuuur, echoooooo
@cutish: daca tu reusesti cu teleportare atunci bv tie, mie pana acuma nu mi-a reusit
eu cand am mers prima data cu avionul mi-am adus aminte de un episod din serialul “Band of Brothers” in care americanii se parasutau in Normandia si mi-am imaginat cum se simteau oamenii pe vremea aia cand pe langa anxietatea zborului cu avionul, se mai si tragea dupa ei de la sol. ma rog… daca ai vedea episodul acela, ai realiza ca se poate mult mai rau.
oricum, parerea mea e ca in contextul respectiv e mai bine sa fii fatalist si sa te gandesti ca daca ti-a fost destinat sa nu ajungi la destinatie, atunci chiar nu ai ce face. macar poti sa te gandesti ca nu esti singura… e ceva romantism in ideea asta parca…
in rest, nu te sperii cand trepideaza avionul oricat de tare ar face-o… e ceva normal. de la o vreme mie parca chiar im creeaza o senzatie placuta.
@Mihai: tot nu te-aud
@Kabol: totusi mai incerc
@endorama: dupa o lectura stufoasa despre mecanismele fizice ale zborului, aparatelor de zbor si calificarile personalului,as putea chiar sa spun ca m-am mai linistit si abia astept. ce-o fi in ziua aia & cate o sa uit pe drum, asta nu mai stiu