Generozitate de primavara

Cobor sa iau Catavencu de la buticul cu ziare din colt. Another ordinary joi, cand uit sa cumpar ziarul de miercuri, poate un pic mai cald ca in celelalte joi cand uitam sa iau ziarul de miercuri.

Ca deobicei, inghesuiala de persoane de varsta a treia intru scoaterea din uz a tutoror integramelor existente pe piata, de data asta scenariul cu doar 2 personaje inaintea mea, la coada. Lu’ mamaie ii cade manusa de catifea pe jos, i-o ridic, i-o arat, imi multumeste cu toti dintii, in timp ce cu amandoua mainile indesa integramele in sacosa. Tataie, pe de alta parte, e consternat ca n-a ajuns numarul x din revista aia pe care o cumpara el de atata timp si mai intarzie coada cu 2 minute, cerandu-i socoteala lu’ tanti din spatele tejghelei. E mai cald afara, nu ma supar, poate si eu o sa fac la fel cand n-oi mai avea altceva de facut decat integrame si sudoku.

O privire complice din spatele tejghelei imi cerii banii si comanda din priviri, doar-doar o intelege tataie ca nu e rost de alte discutii daca revista chiar nu exista. Intind banii, primesc ziarul, ma gandesc ca n-am stat atat de mult la coada de o gramada de timp.

Dau sa plec, in spatiul personal de 20cm ma lovesc de tipu’ cu florile din celalalt colt. De ce m-o inghesui pe mine, cand pe trotuarul de visavis nu e nimeni? zic, in timp ce floarea pe care o avea in mana imi invadeaza si restul de 5cm de spatiu personal care-mi mai ramasese, pe o replica din care am inteles doar “ia” si “1 martie”.

Iau deci floarea.Ce a zis, we’ll never know (desi my best guess a fost Ia, fa, o floare de 1 Martie, nu pot sa fiu intr-atat de suspicioasa incat sa asociez un gest asa dragut cu o replica atat de … netraditionala. Cica generozitate de primavara.)