Cea mai recenta obsesie
The grass is always greener on the other side.
Ca facultatea asta e mea e plina de oameni care n-au ce cauta acolo (si nu vorbesc numai de studenti) , v-am mai zis. V-am mai zis si cat e de plictisitoare, cum pune ea accentul pe cele mai nepotrivite chestii, cum te face sa-ti doresti orice altceva, numai pregatire tehnica, nu, cum te face sa te scarbesti de mai tot si toate, si multe multe altele care n-ar incapea nici pe un sul interminabil de hartie igienica.
Si daca credeti ca asta inseamna mult, lista de mai sus e in continua completare de cateva saptamani incoace, cand toate drumurile & cautarile mele scolare ajung la MIT (daca exista cineva care nu stie ca MIT stands for Massachusetts Institute of Technology, locul in care mintile sclipesc cel mai sclipitor, sa-si dea singur doua palme zdravene c-a trait pana acum degeaba. Linistiti-va, glumeam. Dar ca sa va aduc in tema, acest MIT este un fel de mama a politehnicilor , oaza a lihnitilor de telehnologie si nu numai, scoala pentru tot felul de oameni interesanti – ca sa va faceti o idee, tipii de la Mythbusters au terminat mai toti MIT-ul.)
Pe langa faptul ca daca ai vreo inclinatie de genul asta, nicaieri n-o sa te simti mai acasa ca la MIT (de citit marturiile studentilor- si blogurile lor, ca sa nu credeti ca i-a luat directoarea numa’ p’aia tocilari sa scrie pe site), oamenii de-acolo isi mai si impartasesc din imensa inteligenta publicului larg, in speta au ditamai site-ul cu toate cursurile, temele, laboratoarele, quizurile, examenele pe care le poti citi ca sa-ti maresti decoru’ de la mansarda.( Iti dai seama cum ar fi sa nu mai dai 50-100 ron pe Xerox in fiecare semestru, ci sa ai tot la indemana, civilizat si gratuit? )
In aceasta minunata universitate, undeva, intr-o facultatea obscura (pentru noi) Mechanical Engineering , exista un curs superb, magnific, extraordinar, fantastic si uimitor: toy product design. Pe romaneste, jocuri&jucarii. Cum ai putea sa nu adori mersul la facultate, cand la sfarsitul semestrului ai sa tii in mana o jucarie pe care tu ai gandit-o si tu ai facut-o de la zero? Si te-ai mai si distrat copios pe parcurs.
Cursul asta m-a entuziasmat atat de mult, incat ma gandeam sa-mi ofer singura ocazia sa fac asta, alegandu-mi o tema de licenta din ‘domeniu’.Pana mi-am adus aminte de povestea (populara, cum numai folclorul popular poate nascoci) unui student care a prezentat ca proiect de licenta un robotel/catel robotizat care latra daca simtea vreun obstacol la mai putin de x cm, si inainta la o comanda y, care a fost la un pas de un extraordinar 4. Motivatia comisie? Proiectul era prea simplu. Asta in contextul in care un student de anul 3 e perfect capabil sa surtcircuiteze cele mai banale chestii fara sa-si dea seama, si tot in contextul in care pana in anul 4 cei mai multi dintre viitorii sustinatori de licenta vor fi pus mana sa faca ceva adevarat , numai daca se vor fi angajat in domeniu.
Asa ca nu-mi ramane altceva de facut decat sa visez noaptea jocuri, jucarii si alte minunatii (e oricum o schimbare potrivita fata de alfabetul grecesc), in ideea ca poate voi gasi si eu o comisie in fata careia sa-mi prezint entuziasmul 
13 comments so far
Leave a reply
dont forget this
noroc cu subtitlul in italic ca altfel as fi crezut ca nu-ti dai seama de asta…
desi, poate e mai bine totusi in US.
apropos, stii ca MIT are cea mai mare rata a sinuciderilor dintre toate universitatile americane? faptul asta poate avea doua explicatii, insa.
@andrianp: melodia imi place, desi nu i-am vazut videoclipul niciodata
@endorama: chiar pana acolo n-am ajuns cu cercetatul. e insuficient sa te opresti la “in state e mai bine”, dar asta e o discutie lunga, lunga, pe care n-o pot intretine inaintea examenelui pe care il am maine. cert e ca de apreciat la sistemul lor este ca implica studentii in chestii care le dau entuziasm si incredere, care sunt fun si educative in acelasi timp. singurul ‘proiect’ pe care l-am facut in 3 ani a fost un amarat de oscilator, si pentru ala am dardait de parca era o componenta NASA. si asta fiindca toata lumea e de acord cu ’sistemul’(aka scrie 150pg de dictari, pe care invata-le mot-a-mot -pe cat se poate- pentru examenul final, si mai da-l-ncolo de entuziasm, ca nu e asa important)
inca putin! rezista, sunt alaturi de tine (la propriu si la figurat) !
sa stii ca lucrurile in US nu sunt chiar asa cum ti le imaginezi. adica, desi exista o diferenta fata de modul de a preda in Romania, pana la urma foarte rar se ajunge ca studentii sa fie cu adevarat entuziasmati de subiectele predate. in plus, cel putin jumatate dintre cursuri sunt predate de profesori pentru care predatul nu doar ca e o activitate secundara (cercetarea e principala), dar e si una apropoape nesemnificativa in evaluarea lor. si prin urmare o fac doar fiindca trebuie facuta, iar asta se observa in modul lor de a preda si in genul de persoane care predau. ma rog, pana la urma dupa cum ziceam, e mai bine decat in Romania dar nu e totul chiar atat de roz nici aici.
dar te inteleg si pe tine, sa stii. mai ales in sesiune nu ma mir ca ai o viziune de genul asta. pe de alta parte insa, eu imi aduc aminte de un curs de analiza matematica la ASE pe care l-am luat in anul 1. cum la vremea respectiva imi imaginam o altfel de cariera, imi ziceam ca daca voi ajunge eu vreodata sa folosesc chestiile alea la ceva, voi manaca toate foile caietului in care am luat cursul respectiv. pana la urma, am ajuns acum sa fac toata ziua matematica si inca mai am caietul respectiv cu mine; e intreg si nevatamat. morala e ca nu se stie niciodata ce-ti rezerva viitorul si ce din ce ai invatat iti va folosi mai tarziu. oricum, majoritatea nu ne folosesc.
in fine no… succes cu examenele
@Mihai: “putinul” s-a terminat, god help us all
@endorama: ar fi cel putin naiv din partea mea sa consider ca iarba de pe cealalta parte a gardului e mai verde, deci e cea mai buna.la noi e nasol ca e prea vesteda, la ei e nasol ca e prea verde.apreciam doar ca daca ai vrea, la ei ai avea de ce sa te entuziasmezi. “bazele electrotehnicii”, “materiale pentru electronica” sau “instrumentatie electronica de masura” ti se par thrilling? iti garantez ca nu
ps: exams finished 
vino la noi la curs la Proiectarea cu Microprocesoare, avem un proiect de gen – vezi aici exemple http://courses.cit.cornell.edu/ee476/FinalProjects/
printre proiectele de anul trecut se numara un tanc cu senzor optic sub el care se misca pe o linie trasata cu markerul, un rover 4×4 controlabil prin bluetooth, snake pe tv etc etc etc
daca chiar esti interesanta cred ca poti sa participi fara probleme, inca nu s-a inceput lucrul propriu-zis la proiect. Sau macar vreo idee pt proiectul meu
)
later edit:
)
ti-as da link pt materie dar trebuie cont pe site (asta e problema cu platformele astea online
@cosmin: la mine, proiectul de microntrollere de anu asta contine un rahat de modulator de amplitudine, care exact si fix dupa cum suna e mai boring decat orice pe lumea asta. Proiectul tau pare extrem de fun, nu stiu insa cat de multe cunostinte aveti in urma cursului si cat va trebui sa va descurcati singuri (dar oricum, sa faci un ceva care merge, misca, clipoceste e infinit mai bine decat un ceva sec si teoretic-like).
)
Problema cu lucrurile intersante din facultate stii care e? Daca tre sa le faci tu, ti se par mult prea avantgardiste pentru metoda “scrie dupa dictare, invata ca prostu” de care beneficiem toti, daca le auzi de la altii, visezi cai verzi pe pereti ca vrei si tu. Adevarul e ca n-ai de unde sa stii cat sunt de grele pana nu le incerci (cheer-up moment ca mi s-a parut ca erai cam panicat
nu sunt panicat, de-abia astept proiectul, nu am insa idee care o sa fie.
Cat priveste realizarea propriu-zisa, exista documentatia pe net si bunavointa necesara din partea laborantilor pentru a putea face ceva functionabil. Te tin la curent cu progresele facute
@cosmin: in cazul asta, e cea mai favorabila situatie din cate exista
. Ce viata au unii *daydreaming*
cutish, in ce an esti?si ce diferente ai? asa de curiozitate….
@fecioaramaria: an3, etti, zero (inca)