Duminica Bucurestiului

Nu puteam rata Zilele Bucurestiului, daca nu pentru Noaptea Alba (pe care chiar am ratat-o), macar pentru celelalte bucatele de voie buna.

Duminica Bucurestiului meu a inceput pe la pranz, cu Arcul de Triumf. De cand am ochit programul primariei pentru cele doua zile, vizitarea Arcului de Triumf  mi-a atras atentia, mai ales fiindca stiu ca deobicei nu este deschisa publicului (cred ca a fost prima escaladare la inaltime pe care am facut-o fara cea mai mica urma de frica). Mai jos cateva poze (muzeele romanesti si multe tanti anti-poze au bagat frica-n mine, drept pentru care nu eram inarmata decat cu o amarata de camera de 2MP, a telefonului):

(Apropo, de ce nu e Arcul de Triumf deschis publicului ca orice alt muzeu? Trebuie tinut la pastrare?)

A urmat aleea mestesugarilor de la Unirea (pe care tineam neaparat sa o vad, ca sa ma asigur de lipsa kitchului ). Foarte placut surprinsa am fost sa gasesc o cu totul alta atmosfera decat ce era obisnuit pentru o sarbatoare populara din piata Unirii: adica multi mestesugari adevarati, cu foarte multe lucruri frumoase, de care-ti era mai mare dragul [sigur, culoarea vanzatorilor de jucarele in culori tipatoare si vata pe bat nu s-a schimbat nici anul asta, tot asa cum prezente au fost si standurile cu mici si bere, dar n-aveam pretentia sa se schimbe tot dintr-o data ]

Si daca tot eram in zona, o plimbare scurta prin centrul vechi ar fi fost the right thing to do. Nu, n-am crezut-o pe putty cand zicea ca tot centrul vechi e “in constructie” pana n-am facut echilibristica prin fata Teatrului de Comedie pe niste scanduri lungi si foarte uscate de lemn.

Intr-un mod foarte bizar, sunetul muzicii lautaresti pe stradutele din centrul vechi (chiar si alaturate unor cafenele mai mult decat moderne) facea exact atmosfera unui Bucuresti de altadata. Frumos si vesel.

Drumurile ne-au dus la vechiturile din spate, un targ de antichitati, monede, insigne, decoratii, bijuterii vechi si o gramada de obicte superbe din trecut (mi-a ramas si acum inima la o bratara de argint de-acolo). N-am rezistat tentatiei de a verifica fiecare taraba, ajungand acasa cu inca o insigna pentru colectia proprie de vechituri . Partea buna e ca targul va fi prezent toata saptamana, asa ca mai am timp suficient sa-mi completez colectia

PS: am mari probleme in a ma hotari cum va arata Papusa mea. And we’re running out of time

Later edit: Uitasem sa va povestesc cum m-am calcat pe/in picioare cu o gramada de pensionari si nu numai, veniti, ca si mine, sa vada Imnul, la Metropolis (teatru moca, deh). Mirarea a fost la unison cand, din 150 locuri disponibile, vreo 50 erau deja date prin invitatie (invitati care pun pariu ca n-au dat cu subsemnatul sambata, ca ce dracu, duminca e seara de teatru), iar foarte multe din putinele 100 de locuri ramase, au fost vandute pe sub/deasupra mainii de tantile dragute de la casa. Ca ce dracu, din nou, nu stiu unde altundeva se mai pot vinde bilete la un spectacol gratis?

PPS: nimic nou pe frontul Papusilor (incepe deja sa ma preseze timpul).