Dragostea din bucatarie

Ei, americanii, zic ca dragostea trece prin stomac. Noi, romanii, zicem ca iubesti cu adevarat atunci cand e ca sarea-n bucate. Ce e clar pentru toata lumea e ca iubirea si burta plina merg mana-n mana.

Nimic nu e mai frumos ca un mic dejun in pat, o masa de pranz in doi sau o cina pregatita printre susoteli. Fiindca atunci cand doi oameni pot imparti aceste unice momente, e clar ca sunt facuti unul pentru altul.

Sunt culturi care zic ca daca poti sa rezisti supliciului de a fi privit in timp ce mananci (fara sa-ti schimbi table manners-urile tale obisnuite), si , mai mult, daca iti face placere sa-l privesti pe celalalt mancand, o legatra mai puternica decat cele obisnuite se infiripa inca de atunci. Unde pui ca nici macar nu e nevoie de vreun comportament studiat…compania (placuta) la masa, ca si iubirea, e instinctuala, sau nu e deloc.

Nu trebuie sa iei cine stie ce cursuri despre mancatul pizzei in locuri publice, sau despre folosirea furculitelor din dotare…cateodata e suficient un “prosciutto e funghi” spus la unison, la prima intalnire, ca sprancenele sa se ridice si legatura sa se stabileasca.

Asta e la inceput. Cu fiecare “Doamne, ce bun e” te apropii din ce in ce mai mult de momentul in care nu vei mai putea spune “n-am chef sa gatesc”, fiindca n-o sa vrei sa zici decat “n-am chef sa gatesc singur(a)”.

Daca ma intrebi pe mine, unele din cele mai romantice momente (ah, si cat de corny suna faza asta) sunt cele in care El si Ea isi iau sorturile asortate si se apuca de gatit. Fiindca e imposibil sa nu bump into each other intr-o bucatarie mica (mai ales de Bucuresti ) si sa nu se imprastie un pic de dragoste si prin cratitile care fierb de zor. Inca un motiv pentru care ce se naste (sau creste) in bucatarie, are viata lunga .

Sigur ca nu toata lumea are pasiuni culinare, dar my guess is ca ar trebui sa-si faca. Nici nu stiu ce pierd ( ))))) )