Caini si pisici

Daca ar fi sa impartim oamenii pe care ii cunoastem in grupuri si grupulete, pun pariu ca am gasi o gramada de modalitati de a face chestia asta, in diverse combinatii si cu diverse criterii. Sigur, unele mai importante ca altele, unele mai schimbatoare ca altele ; un singur lucru insa, va ramane la fel: iubitorii de pisici nu schimba tabara cu iubitorii de caini.

Exista si un motiv foarte plauzibil pentru asta: fiecare considera dragostea celuilalt complet nefondata si bazata pe prostioare sentimentale, respectiv pe dovezi nedemonstrate de inteligenta.

Un/o iubitoare de pisici nu va empatiza niciodata cu dorinta stapanilor de caini de a-si umple casa cu jucarii de ros, miros de caine ud, lese si alte asemenea. De cealalta parte, numai a catlover ar putea pricepe de ce ai vrea sa-ti umpli casa si viata cu par minuscul si (pretinsa) superficialitate.

If you ask me, am avut pisici de cand ma stiu si una inca troneaza in patul meu abia facut. N-am inteles niciodata de ce animalele astea au o reputatie asa proasta, cand eu am dat numai de incapatanate care n-ar fi fost in stare sa-ti toarca in brate nici daca mureau de foame 2 zile. Pentru mine e clar: pisicile au personalitate. Si nu in sensul deobicei atribuit prin comparatie cu devotatii catei, care sunt in stare sa execute tot ce le cere stapanul, ci pentru ca niciodata o pisica n-o sa faca ceva doar de dragul aprobarii. Daca o sa vrea coada ei paroasa sa se pisiceasca, o sa faca chestia asta fiindca vrea si nu fiindca toata casa asteapta chestia asta de la ea. Ah, si mitul ala care zice ca pisicile sunt proaste si d-aia nu pot fi dresate cred ca ar trebui ambalat bine si aruncat la gunoi .

Pe de alta parte, de cand am gasit-total intamplator, un ciobanesc german, trebuie sa recunosc ca parerea mea despre caini s-a schimbat catusi de putin. Ce-i al lor, e al lor, sclipirea aia de inteligenta canina pe care o vezi intre 2 urechi pleostite n-o intalnesti peste tot. Cu atat mai mult cu cat, in doar cateva luni e perfect in stare sa se adapteze la viata casei in care sta, sa inteleaga comenzile pe care le primeste (si sa mai arboreze si-un zambet ascuns pe chestia asta). E clar ca necesita infinit mai multa ingrijire, dar satisfactia pe care o ai la plimbarea in doi prin parc- tu si catelul, e comparabila cu prea putine lucruri.

Si daca stai si te gandesti, atat iubitorii de pisici, cat si stapanii de caini, impartasesc o mare chestie in comun: dorinta de a-si imparti fiecare 24 ore cu inca o creatura. Si, mai presus de orice deosebire, asta e o asemanare care ii aduce mai aproape decat isi dau seama.