Decisions, decisions
Am luat atatea decizii proaste in decursul ultimilor (aproape) 21 de ani, mai multe decat degete la maini si la picioare. Cand ma gandesc la ele, cateodata mi se par proaste, cateodata mi se par exact ce aveam nevoie ca sa embrace directia cea buna (Nu poti sa consideri altfel decat “cea mai buna” pozitie, pozitia din prezent, fiindca nu vad ce sens ar avea sa-ti smulgi parul din cap gandindu-te la toate chestiile din trecut pe care nu le-ai facut bine sau la toate oportunitatile pe care le-ai ratat; evident, prezentul iti ofera best case scenario, in given ciscumstances).
Chiar asa, nu stiu cati dintre noi ar alege sa-si refaca viata complet, reparand toate lucrurile care ii deranjeaza din trecut. Conteaza , pana la urma, cum te simti in prezent. Ai risca senzatia din prezentul asta pentru o alta, dintr-un prezent in care tot trecutul tau e aranjat dupa placul tau? Nu cred ca mi-as asuma riscul sa descopar ca senzatia pentru care am luptat sa schimb tot e mai putin intensa decat originalul.
Cand am vrut sa dau la Poli, toti mi-au sarit in cap, “nu e facultate de fete”, “mai bine dai la comunicare”, etc, samd. Toate discutiile astea nu m-au facut decat sa ma indoiesc un pic de capacitatea mea de a lua decizii, si, normal, de decizia cu care aveam sa traiesc 4 ani. 2 aproape ca au trecut, e adevarat, cu bitchin’-ul de rigoare, dar n-au fost in nici un caz asa de rai pe cum (mi) se preconizau. Nu mi-as putea imagina viata in alt context, decat contextul asta creat de o decizie incapatanata de a demonstra ca pot, in care mi s-au oferit suficiente posibilitati din care sa pot alege , atatea, ca sa zic acum ca e bine. Si ca n-as schimba nimic.
Era doar un exemplu. Sunt momente in care deciziile pe care le luam ne afecteaza infinit in prezent, dar undeva spre minus infinit in viitor. Astea sunt deciziile peste care (crezi ca) treci cel mai greu, dar se dovedesc a fi cel mai putin importante.
Daca ai stii de la inceput toate minirutele pe care va trebuie sa le parcurgi pana sa ajungi la presupusul tau punct tinta, poate ca n-ai mai alege nici acelasi punct, si nici aceleasi rute; dar cum (nu toti) oamenii au abilitati de prevazut viitorul, tot ce poti sa faci e sa te adaptezi la deciziile pe care deja le-ai luat. Si sa speri ca o sa ai puterea sa le mai consideri bune si peste 10 ani.
eu citesc destule bloguri cu autori feminini. asta e de departe cel mai inginereste redactat. congrats, i would say :>
@Mihai: :)), vai iti multumesc
. nu stiu cat de ciudat suna pentru unii, dar e chiar un compliment 
La mine a fost ceva in genul : Ai programat jocuri, esti talentat…de ce nu mergi in Politehnica ? (O sugestie a profilor, parintii au fost ok).
Eu am zis nonsalant, ca de obicei : Ce bah, sa-mi rad ani din viata pe un salariu mizer ? Nu mai bine intru eu in PR sau Advertising pentru a avea o functie imposibil de tradus in romana, bine platita si lipsita de responsabilitati clare ?
@krossfire: salariu in IT nu e mizer, chiar in cazuri nasoale. PR si Advertisingu sunt domenii si stiluri de viata care nu suporta comparatie cu IT, nu compara magari cu cai. Eu inca nu regret, n-am de ce…pana la urma, stii vorba aia: toti termina politehnica, ca sa-si gaseasca implinirea+succesul in publicitate :))