so many things to say,so little time to do it

De ce “ofticosu roade osu’ “(sau mai bine zis, de ce roade ofticosu’, osu’): raspunsul acestei intrebari este extrem de simplu, cu atat mai mult cu cat o analiza putin profunda a situatiei ne demonstreaza ca doar atat a mai ramas (in speta osul), dupa ce toti ceilalti s-au batut pe ciolanul succesului. Ofticosu’ stie ca rosu’ oaselor nu e bun pentru dinti, dar n-are ce face si continua.

Simptome: Desi nu detine intotdeauna bucata de os to prove it, Ofticosu’ e usor de recunoscut dupa mutra acra din dotare, dupa replicile monosilabico-acide, privirile in gol si mustacitul pe sub mustati. Nu e tocmai o companie placuta, dar are o scuza: vrea sa fie mai bun. Chiar daca oftica lui nu e intotdeauna jusificata pentru marele public, si chiar daca de cele mai multe ori e strans inrudita cu invidia, ramane trademarkul sau cel mai de pret (daca il cautati in CV, se ascunde sub denumirea de “perfectionist”). E benzina lui fara plumb, motorina lui de toate zilele, bio-carburantul si orice din categoria asta….daca n-ar fi oftica, s-ar usca. Ah, si daca il intrebi, o sa spuna intotdeauna: “Eu? Eu nu sunt ofticos. Imi place doar sa fiu cel mai bun”.

Efecte secundare: Consumand toata energia intru ofticare, nu mai ramane decat prafu’ de pe toba pentru restul de activitati. Motiv pentru care ciclul ofticarii e continuu, ca si maldarul de idei/situatii/realizari pentru care se considera mai prejos.

Oftica este poate unul din putinele sindroame care isi lasa victima cu incapacitatea vorbirii. Fiertura dinauntru e prioritara Ofticosului, motiv pentru care toate relatiile cu exteriorul sunt terminate. “Aha”, “ihi” si diverse alte icnete din aceeasi agama sunt deobicei un bun semnal al contaminarii.

Tratament: Clinicile de dezofticare, intocmai precum cele de dezintoxicare, propun metode de tratament in pasi mici, dar siguri, care sa-i redea Ofticosului suficienta de sine necesara pentru a vedea numai in gradina lui, si prea putin in gradina vecinului. Cu efort sustinut, este o boala ale carei simptome se imbunatatesc cu timpul, dar nici un studiu nu a aratat pana acum vreo videcare completa.