Draga blogule,
Stiu ca intrevederile noastre din ultima perioada s-au rezumat la simple log-in-uri in cont pentru a vedea cat de jos poate sa ajunga graficul statisticii sau amarate de raspunsuri ale celor cativa care clickuiau in disperare cu speranta ca ma voi trezi din sarmale, salati de boeuf, cozonaci si toate cele asemenea, pentru a produce, yet again, another post. Cu toate astea, tin sa te anunt, scump si iubit blog, ca ma voi incapatana- pentru a Dumnezeu-stie-cata-oara, si nu voi face parte din clubul ‘select’ al celor pentru care blogul e un moft de moment, abandonat in suc propriu la plictisirea proprietarului.
De fapt, am vrut sa vad cum e.
Acum un an (in clasicul spirit al ruperii ultimei foi din calendar), m-am apucat de blog, desi multe voci (din cap si din afara lui) susoteau ca-mi sta mai bine in miscare de repaus, fara griji colaterale. Dar, cu incapatanarea-mi caracteristica avem acum in fata pupilelor bucata numarul 101 din viata remarcabila a blogului. Si trebuie sa recunosc, a fost mai bine decat ma asteptam.
Am vrut sa vad cum e inafara realitatii virtuale. Ca pana la urma, daca e sa despicam firul in 444 de nanoparti componente, realitatea ‘reala’ e gaina in dezbaterea noastra, si blogareala e oul. Sau o fi invers ?
Cert e ca ultima perioada a lucrat intens la ceea ce se poate numi potentialul meu viitor (cu tot cu happy things & bad, cu toata armata de chestii care ti se intampla o singura data in viata ‘pentru prima oara’ si carora trebuie sa le acorzi atentie asa cum trebuie). Ca s-o zicem englezeste, I went with the flow. Am zis ‘fuck this shit’, complicatiile nu sunt niciodata bune (decat pentru creiere filozofice, capabile sa faca dintr-o complicatie subiect de nuvela), simple is better, hai sa ne bagam cu capu’nainte (ca tot avem coarne) si vedem pe drum ce se intampla.
Asa ca raftingul facut cu flow-ul ala de mai devreme m-a inveselit, m-a uimit, m-a facut sa ma simt un pic altfel eu cu mine si eu cu restul lumii, si m-am intors, precum Fat-Frumosul plecat in calatoria initiatica (e intotdeauna bine sa exagerezi de dragul discursului ;)) ), mai …Eu.
I’m back > 
Prima data am citit ”Draga boule !”. Credeam ca este un rant dedicat vreunui ex dar uite ca a iesit o declaratie mult mai frumoasa, dedicata blogului.
@krossfire: eh, cand am sa ajung in halul ala de virtual addict incat sa zic pe blog ce ar trebui sa spun in fata ipoteticului bou, shoot me, please :D. Pana la urma, merita si blogul o declaratie, nu?
Bine ca ai revenit, pentru ca si eu sunt unul din aia care astepta cu disperare un nou post.
@Oana: exista cateva lucruri, am constatat, la care nu pot sa renunt si I will be damned if I will
Ma bucur ca ai revenit… si La Multi Ani!!!
Trebuie sa-mi multumesti pentru ca acum un an te-am facut oarecum sa-ti faci blog
(kiddin’).
btw, La multi ani!
bai, tu stii cu ce frica am stat?! sa nu mai scrii? :(( what’s the meaning of life without cutish.wordpress.com ?!
velcom bec!
@b0gdan: glad to be back. La multi ani si tie, un an nou cum nici nu gandul nu-l gandesti!
@Catalin Ticheru: ce protocolar suntem, domne… Intr-un fel, ai dreptate, si intr-un fel, am sa-ti fiu recunoscatoare in vecii vecilor, Mr Higgins >
:*
@Mihai: no need to be uracios >:P. La multi ani, again
nu eram rautacios, eram ironic. tot aia doar ca e cu plus :))
@Mihai: erai mai mult decat ironic, erai, in plus, rautacios
Pai parca ziceai ca mai scrii :D.