Partea plina a paharului
Test suprem al optimismului, exercitiul cu paharul e poate una din cele mai vechi forme de distractie. Ma gandesc ca inainte de Monopoly si Remy, oamenii s-au distrat copios umbland cu paharul pe jumatate gol (respectiv pe jumatate plin, dupa cum vrei sa privesti lucrurile) din casa in casa, facand sondaje de opinie asupra numarului de pesimisti din urbea locala.
E adevarat, sunt momente in care partea plina a paharului e cu mult in urma stralucirii orbitoare a sticlei din jumatatea goala. Si, in loc sa te gandesti ca n-ai sa mori de sete (din primele 15 minute) intr-un ipotetic desert pe care l-ai vizita avand la tine doar paharul semi-plin, ti se pare ca dorinta launtrica de apa a pus stapanire pe tine si nici cea mai mare cisterna din lumea nu ti-ar fi suficienta- cu atat mai putin, deci, jumatatea de pahar.
Dupa acelasi model de baza, sunt oameni pentru care lumea nu se poate vedea decat prin efectul de lupa creat de apa din jumatatea plina a paharului. E importanta sticla din care, in definitiv, e facut intreg paharul, sau continutul (desi mic si amarat) dinauntru?
In sfarsit, sunt cei pentru care oricat de plin ar fi paharul (sau oricat de gol), nu e niciodata suficient; si nimic nu e mai nasol ca tragediile inchipuite de mintile noastre bolnave.
Se spune ca nu trebuie sa te multumesti niciodata cu putin, ca trebuie in permanenta sa cauti sa umpli paharul dinauntrul tau (desi poate sunt momente in care efectul de dupa nu e atat de vizibil).
Poate ca tot secretul acestui joc de-a paharul plin e sa te bucuri pentru fiecare picatura…I wouldn’t know…paharul meu a fost tot timpul ne-gol in inchipuirea mea bolnava…dar poate ca pana la urma asta e tot ce conteaza.
eu cred ca cisterna aia de care pomeneai trebuie sa iti umple paharul exact atat cat trebuie.adica sa fie plin pentru asteptarile tale(adica da,conteaza si sticla) si in nici un caz sa nu dea pe afara.pentru ca in definitiv cui ii place sa fie ud pe haine?
kendo
noiembrie 25, 2007 at 10:16 pm
Un pic off-topic:
Ce e un pesimist? Un optimist cu experienta.
b0gdan
noiembrie 26, 2007 at 7:44 am
Mai circula o zicala/gluma pe tema pesimistului, care cica nu este decat un “optimist realist”.
Oricum. Faza asta cu ce jumatate a paharului vedem de obicei, reprezinta cu mult mai mult decat problema optimismului versus pesimism. Este o tendinta, care odata adoptata te influenteaza prin ea insasi, un fel de efect placebo indus de propria alegere. “Pesimistii” folosesc asta si pe post de scuza perpetua ce transeaza un mod de viata plin de reprosuri aruncate aiurea si catre nimeni(catre sistem, situatia actuala, divinitate, ghinion, etc)- a propos de mintile bolnave.
De cealalta parte, ma gandesc ca nici optimismul absolut si debordant nu este mai util, intrucat poate avea consecinte nefaste, precum depresia.
Parerea mea este ca abilitatea umana de a se raporta mereu la obiectiv rezida in capacitatea acestuia de a evalua corect care parte a paharului este cea dominanta(chiar daca vorbim de jumatati), respectiv ce anume ii influenteaza viata mai mult: pierderile sau castigurile.
Dincolo de toata povestea asta, mai important mi se pare sa intelegem ca nu prea exista pahare pline-ochi si nici din cele fara pic de continut.
ionut.m
noiembrie 26, 2007 at 11:20 am
@kendo & ionut.m: excesele de orice fel sunt mai mult decat nefolositoare, daca ma intrebi pe mine. Cu atat mai mult mi se pare deplasata ideea unui optimist absolut sau a unui pesimist etern. E exact cum ai spus: e mai important sa constatam ca dracu’ nu e chiar asa de negru pe cat pare (fiindca daca ma intrebi pe mine, un pesimist cu vederi inguste e mai periculos decat un optimist ranjit
)
@b0gdan: deloc off-topic. Si daca ma gandesc bine, niste adevar strecurat pe ici, pe colo, exista in mai toate ideile ‘din popor’…Dar hai sa facem o completare: Un pesimist e un optimist cu experiente nefericite
cutish
noiembrie 27, 2007 at 5:46 am
Ar mai exista, totusi, o a treia varianta: sticla, paharul, cisterna sunt pline complet – jumatate cu apa, iar cealalta jumatate… cu aer. Asta as numi eu realism
Edi Kupferberg
noiembrie 27, 2007 at 9:25 am
@Edi : i very much like your approach
, mai ales fiindca inglobeaza the right amount of optimism 
cutish
noiembrie 27, 2007 at 10:35 am
sau de pesimism… iata o dilema din care nu mai poti iesi
Edi Kupferberg
noiembrie 29, 2007 at 3:45 pm
@Edi:..decat cu pareri personale/subiective
cutish
noiembrie 29, 2007 at 3:47 pm
ohoho….. aici deja intram pe un teren si mai alunecos!
Pai exista si pareri ne-subiective?
Oricum, interesant post!
Edi Kupferberg
noiembrie 29, 2007 at 6:07 pm
@Edi: m-ai prins
. Pareri nesubiective, nu, dar pareri “furate”,”imprumutate”, “preluate”, sunt destule 
. Si trebuie sa fie parerea ta proprie ca sa o poti sustine suficient de bine 
[am dres-o? ;;) ]
cutish
noiembrie 29, 2007 at 6:26 pm
Nu trebuia s-o dregi, pentru ca nu o zbarcisesi. Si nici ciorba nu e, sa folosesti un pahar de smantana (sau, ma rog, jumatatea plina, cel putin)
.
Dar ce facem daca te identifici cu o parere imprumutata?
Edi Kupferberg
noiembrie 29, 2007 at 6:30 pm
@Edi: In acest minunat caz, devine parerea ta “impartasita”, nu “imprumutata”. E o cu totul alta mancare de peste (cu sau fara rosmarin), daca tot am ajuns in domeniul asta
cutish
noiembrie 29, 2007 at 6:32 pm
Touche!!!
Prefer un pat de lamaie
Si pestele sa fie fara oase!!! In cat timp e gata?
Edi Kupferberg
noiembrie 29, 2007 at 6:37 pm
@Edi: make it lemon&honey chicken for me, daca tot esti cu comanda in mana
cutish
noiembrie 30, 2007 at 1:58 pm
Foarte bun articol. In sustinerea gandirii pozitive, va recomand site-ul http://parteabuna.ro . Practic esti provocat sa vezi DOAR partea plina a paharului. Descoperi ca in orice exista CEL PUTIN o parte buna. Trebuie doar sa o vezi
Adrian
aprilie 5, 2011 at 8:01 am