Totul porneste inevitabil de la un El si o Ea. S-au cunoscut in facultate, by mistake, cum s-ar spune, s-au placut, s-au luat. Invitabil, in planul magnific de personal accomplishment urmeaza bebe-ul. Inevitabil, bebe-ul vine.

E momentul crucial cu ecografia de trimestrul II +Doppler cand li se pune uimitoarea intrebare: ”Vreti sa stiti sexul copilului?”. Ochii se casca mari si intrebatori (desi au discutat subiectul asta de 1000ori pana acum), se schimba priviri emotionate si iese un “Da” anemic urmat de aritmii de ambele parti.

“E fetita”…toata lumea fericita, ”Orice sa fie, numai sa fie sanatoasa”, ”Sa va traiasca”, si un schimb de pupici parentali la final de ecografie…Este this moment, momentul zero al viitorilor parinti , cand se declanseaza Gena. Cum care Gena? Gena aia care transforma viitori parinti normali in Parinti De Fata.

Ce au Parintii de Fata in mod special?

Pai uite….Parintii de Fata sunt overprotective…waayyyy overprotective…adica numai un parinte de fata putea inventa termenul de overprotective (nu ma intelegeti gresit, parintii, de orice natura+gena sunt asa, da’ astia de fete au ceva mai…special ). Parintii de fata sunt usor de impresionat si foarte usor de ingrijorat: trebuie sa aiba mare grija de papusile lor de portelan, ca nu cumva sa se sparga cand sar coarda.…ar fi in stare sa le inchida in castel pana fac 18 ani (parca am mai auzit asta undeva) si dup-aia sa le puna sa jure ca n-o sa iasa din casa singure. Parintii de fata sunt control-freaks: au abonamente cu minute incluse ca sa supravegheze atent minune de progenitura, sa nu faca nimic din ce nu vor ei pentru fantasticul si seninul viitor al fetitei lor. Parintii de fete au memorie luunnggaa si selectiva: poti sa fii sigura ca-si vor aduce aminte ca ai luat 8 in clasa a saptea la nu stiu ce test, fiindca intarziasei cu o seara inainte prin cartier. Parintii de fete au functia “update” disabled: si la 20 ani o sa-ti spuna cand iesi pe usa “Ai grija cum traversezi” sau “Sigur are cine sa te aduca acasa?”. In fine, parintii de fete exagereaza…cum li se pare lor ca ai iesit din long term plan-ul pe care ei si-l vizualizasera pentru tine, cum vor comenta in consecinta si vor recurge la toate armele din dotare ca sa te faca sa revii…”pe calea ce dreapta”. Si daca n-au nimic din randurile de mai sus, atunci in mod clar sunt de cealalta parte a baricadei, partea care uita ca sunt parinti, vor sa fie exclusiv prieteni, te lasa sa le zici pe nume si uita ca nu tu trebuie sa ai grija de emotionalul lor precar, ci ei de-al tau in plina crestere…

Concluzia: Parintii de Fete sunt o specia aparte. “Can’t live with them, Can’t kill’em” [bad joke].

Ca babele alea care fac bilanturi la fiecare sarbatoare cu insemnatate, iata-ma-s in ultimul ceas de anul 1 looking back la tot ce a inceput brusc si nici macar nu stiu cum de s-a terminat asa repede….(nu mai mustaciti, ca un pic de melancolie e buna la casa omului daca e dozata corespunzator)

Sfarsit de clasa a12a. Robe, plansete, ”noi o sa ramanem prieteni, da?”, etc, etc. O vara intreaga marcata de “eu oricum nu ma astept la nimic de la facultatea asta, socializing-wise….plec cu asteptari zero, fiindca mai rau de zero nu poate sa fie….clar, in facultate e fiecare pentru el, o sa se pupe niste c#&^(I la inceput ca sa asigure macar prima sesiune pe langa cine trebuie si dupa, o sa fie every man for himself si deci, nu-mi fac iluzii ca-mi voi face cinestiece prieteni prin aceasta institutie de invatamant superior. N-as avea pe cine si de ce”.

Sfarsit de anul 1. Ultimul examen. Handsfreeuri minuscule care se dezlipesc de timpan cand ragai. Numere cuantice dictate cu patos si epilari temporare cu scotch prin locurile…”cheie” . Toata grupa stransa la sfarsit de examen:”ce-ai facut? luam?” si iesiri de bucurie extrema pe holuri: “am luat, bai, am luat!!!”…..

…..foarte multi oameni pe care nu-i preconizasem nicaieri in harta viitorului meu (ce-am scos-o p-asta!!!) si care totusi …sunt. Am constatat cu stupoare sau fara (inca nu m-am hotarat) ca imi stiu toata seria , si ca am un procentaj extrem de mic de oameni cu care n-am socializat deloc. Drept urmare, un procentaj destul de mare de oameni cu care am schimbat “vacanta placuta” si “mai vorbim, sa iesim pe undeva”……E prima data cand ma bucur ca am preevaluat prost….Cu toate ca au fost au fost cateva “prietenii cu contract determinat, strict pe perioada sesiunii” si cu toate ca intr-adevar, facultatea e facultativa si s-ar putea ca al’ de-ti vorbi frumos si funny azi, maine, poimaine si raspoimaine sa nu mai vina pe la cursuri. All in all, a fost chiar fun primul an de facultate…desi nu stau in camin, desi n-am “prestanta” , desi inca n-am jucat poker in camera de camin la 2 noaptea…..e bine domne…e chiar bine….

PS: Bine ca s-a terminat *whew*…vedem noi cum il scoatem la liman pe domnul stimat an 2, dar bine macar ca avem in CV una bucata an terminat. Fun holiday, you guys!

I’ve been on the market for quite a while (not that long!), motiv pentru care am avut posibilitati nenumarate sa constat cum merge treaba nowadays…

1.Blind dates

Sticky subject. Cei care merg la blind dates, iti vor spune ca e o metoda foarte buna de a cunoaste multa lume din care poti ulterior filtra diversele persoane pe care vei vrea, inevitabil, sa le cunosti…. indeaproape. However, cei care nu gusta acest gen de distractie, vor spune ca blind dates are for the desperate…ca daca ai ajuns la blind dates, urmatorul pas in aceeasi directie ar fi servicii matrimoniale, ca nici un om intreg la cap nu ar apela la asa ceva, therefor, they are all…..junk. Un singur lucru razbate de aici: niciodata nu vei gasi boyfriend/girlfriend material daca nu esti deschis la noi posibilitati (asta in cazul in care chiar cauti), tot asa cum nu vei gasi la astfel de dates oameni care sa fie altfel decat tiparul psi…hologic(?); sure, or fi si din cei impinsi de la spate (de situatie??) sa ajunga acolo, desi they don’t fancy that one bit…dar in mare parte, blind dates material you have, that’s what you get…..most of times [nu e regula, nu e labeling (I don’t do etichete), e doar vechiul principiu romanesc “cine se aseamana, se aduna”].

2.Matchmaking

Am vazut Hitch. De trei ori. As putea spune ca l-am vazut de atatea ori, incat incepusem sa invat strategia, spilu’, jmenu’, sau cum i-o mai spune….nu sunt surprinsa sa constat ca, la fel ca mine, multi au fost influentati sa-si puna in folosul comunitatii, prietenilor si familiei, cunostiintele lor de petitori pentru a coagula (asta de unde o mai fi iesit?!) una bucata cuplu ales pe spranceana [asta e inca una din multele vorbe romanesti care imi va trebui explicata de la origini de cineva in domeniu, ca sa mor daca-mi pot da seama de unde a putut fi scornita]. Matchmaking e fun….te face sa te simti the fairy god mother cu bagheta magica atarnand deasupra capului a doi muritori de rand care habar n-au ca s-au nascut pentru a fi impreuna. Not so fun however, daca se dovedeste ca imparti masa cu un om care , desi e foarte simpatic si ok [a se observa peiorativul din “ok”—cred ca e una din cele mai worst things that you can say about someone: ”you’re ok” ], e total pe dos fata de ce (crezi tu ca)  iti trebuie. Concluzie: matchmaking - don’t try this at home, experts have been trained in order to be able to do that. [Glumesc, evident..cateodata e cel mai bun lucru care ti se putea intampla…]

3.Plain flukes

Astea sunt povestile care deobicei ajung la prieteni in formula “S-a intamplat sa…” sau “Sa vezi ce s-a intamplat…”(you got the pretty picture). Poate mai mult ca in celelalte exemple, aici intervine…”the chemistry”. Chiar asa. Cred ca la noi “chemistry” e underrated…suntem atat de preocupati sa gasim pe cineva available in conditiile pe care le stabilim noi, cineva cu care sa fim confortable, cu care eventual am mai fost si ne stim dar mai incercam o data fiindca speram sa …….se nasca aceasta chemistry, incat uitam cat de important e sa inchizi ochii in fata cuiva si sa te ia cu chill numai cand te gandesti ca la 10cm de tine respira Ea/El. Sper ca n-am trecut granita de bun-simt a romatismului, just saying…de ce e mai usor sa fie confortabil si worry-free cand e mai sanatos as putea spune sa fie exciting si “chemical” ?

Astept impartasiri de experiente…I’ll tell you mine if you tell me yours……

Cica you can never predict summer rains (daca trecem peste faptul ca e replica din desene animate—premiu pentru cine stie de unde—ramanem la una bucata idee grozava…), si in summer rains includem o tona de lucruri marunte care te mai scot din platul cotidian si-ti dau o gura de aer care te tine, dupa caz si lucru, mai mult sau mai putin…Azi mi-am facut ochi dulci cu un tip simpatic intr-o terasa de doi lei …nu s-a lasat cu mai mult de schimburi de priviri intre citit cursuri si zambete sporadice….dar a fost o gura de aer. Binemeritata as zice…la fel cum binemeritate sunt prieteniile cazute din cer cu oameni care te fac sa te simti bine cu tine asa cum esti (blonda, mica, fraiera ).

In prag de Sanziene si alte sarbatori cu simbolistici magice, a bit of a summer rain e exact ce-mi trebuie ca sa ma faca sa ma gandesc ca sunt ok, ca pot sa respir fara galme si remuscari, ca pot mai mult si ca exista totdeauna lucruri cat de mici de care sa te bucuri…Cred ca avem nevoie de mai multe  momente de magie…de mini-summer rains care sa mai ridice din moral.

Mai am un examen. Sunt oficial in campul muncii ( desi nu e neparat nici ce vreau, nici cat pot si nici cat potential as avea, dar….)….am senzatia ca fac ceva, ca nu stau pe loc, ca nu ma “irosesc” (desi suna batranesc), ca nu stau sa astept nemurirea in contextul in care para malaiata pica in gura cui se nimereste, nu cui se pregateste. Nu l-am gasit inca pe Fat-Frumos (dar nici nu-l mai caut),  sunt multumita sa stiu ca exista oameni din aceeasi specie si ca poate am sa-l cunosc — asa cum s-a intamplat pana acum cu toti fetii-frumosi-look-alike – cand am sa m-astept mai putin, ca sa fie swepping-ul off my feet mai …amplu . Vreau sa termin cu rocket-scienceu’ asta de fizica cuantica care a mai ramas si sa ma reapuc de Cenusereasa….sa ies seara in parc si poate sa ies la alergat dimineata…..sa lucrez la getting me further (whatever that may mean)…si…sa chill. Sa fiu happy pentru toate lucrurile mici care merg ca unse si sa incerc sa remediez tot ce scartaie…

Toti cei care ma cunosc stiu ca sunt o blonda nebuna si fixata…ca am momente in care viata mea ia curbe banuite doar prin filmele SF, ca mie mi se intampla lucruri care numai in Tara Minunilor sunt posibile, etc , etc. Asta e capitolul binecunoscut sub numele de “Numai mie mi se putea intampla”….

Numai mie mi se puteau intampla multe din lucrurile care mi s-au intamplat (fiindca mi s-au intamplat mie, si nu altcuiva), multe dintre ele m-au afectat (sau ma afecteaza) mai mult sau poate mult prea putin fata de cat ar trebui…..asa ca ma gandeam azi, 11 iunie (o zi exact din capitolul “numai mie mi se putea intampla”- nu neaparat prin ce s-a intamplat azi, ci mai degraba prin ce s-a intamplat de-a lungul timpului pe 11 iunie ) ce i-as spune eu lu’ Cutish aia mica de acu’ vreo cativa ani care casca ochii mari la toata lumea si care avea de 10 ori mai mult entuziasm decat acum (si mi se spune ca-s exasperanta…ha!), care lua totul in serios si care era citita din priviri de aproape oricine?

I-as spune ca nu toate bataliile merita….ca nu tot ce straluceste bright e si la fel de valoros….ca cele mai bune lucruri sunt cele testate de (si in) timp. I-as spune ca oamenii care merita sa te citeasca in priviri sunt numarabili pe degete si ca atitudinea de open book nu face decat sa te apropie de oameni ca tine si sa te faca sa suferi in caz contrar. I-as spune ca prietenii se pierd usor si se castiga de 100ori mai greu , ca sunt lucruri frumoase care merita o tona de (posibile) regrete ulterioare si amintiri care te fac sa zambesti si dupa 2 ani…..I-as spune ca e still fun sa te balbai atunci cand iti place persoana cu care vorbesti (desi e foarte teeny), ca e ok sa fii zambitor si optimist si cu simtul umorului, si ca atata vreme cat esti true, o sa gasesti oameni cu care sa-ti imparti bucuriile. I-as mai spune si ca Fat-Frumos e in concediu medical si realitatea e singura care ramane de baza….ca “pasiunile arzatoare se sting repede”…si ca totul e sa ai rabdare. Ca e important sa le spui oamenilor care merita ce simti pentru ei si ca e la fel de important sa nu ramai in trecut, desi a fost extrem de bine…….

Your turn now…….

Ca orice parazit care se respecta(a se citi student care traieste pe banii, mancarea, nervii parintiilor) si care vrea sa aiba macar o plecare pe la mare, munte, vara asta, am purces cu asteptari marete catre primul interviu…(bine, nu era primul, dar suna mai palpitant asa ).

Buunn…dupa ce ajungem asa cum cere politetea, cu juma de ora mai devreme (politetea nu stie sa faca calcule ) si ne plimbam prin jurul cladirii in care se presupune ca avem interviul (evaluam situatia, da ), am urcat tantos spre “etajul intrebarilor”. Gasind una bucata tanti de la HR, urmeaza asa cum stie toata lumea, binemeritata asteptare de 10-20 minute…”era un test”…estraordinar! Daca intarziam eu 10minute pot sa fiu sigura ca asta nu mai era un test. Trecem peste. E un test, stie toata lumea, nu ne enervam. Nu ne enervam decat daca domnii angajati nu se plimba prin fata ta cu cani de cafea (la ora 10.45!!!!) si nu susotesc “Se fac angajari? Noi de ce nu stiam?”..te pomenesti ca si asta o fi fost un test…sa vada cum te acomodezi in postura de “ala pe care il arata toata lumea cu degetul”.

Momentul adevarului:”Cum te-ai descrie?” ”Aaa…hmm…”–> regula numarul 1: fara balbaieli. Nu m-am balbait…am vorbit clar si coerent atat despre mine cat si despre activitatea mea de voluntar….si….astept un telefon in care cineva sa-mi puna placa magica: ”you’re hired” (is that easy )

…sau poate numai la mine se aplica regula asta….ca si multe alte reguli dupa care se ghideaza viata mea, pe care nu le inteleg si carora le dau, poate, prea multa importanta si d-aia tot revin si revin si revin..

De vreo saptamana m-am hotarat sa ma detoxific de tot ce a ramas rau si regretfull si in pom si ..(ati inteles ideea). Ok, recunosc. I’m a control freak. Imi place sa stiu lucrurile sub control, sa stiu ca orice poate fi remediat si toate trec daca ai vointa si ..mai multe astfel de traits necesare; dar cel mai mult imi place sa stiu ca nici o schimbare nu se poate naste fara sa vreau eu…poate ca am o “chages’ issue”, ca la cate altele asemenea am, inca una n-ar fi ceva asa tragic…cert e ca am incercat din rasputeri sa urmez tratementul de dezintoxicare(ala cu 12 pasi, ca la AA :)) –glumeam), dar cum viata mea are reguli proprii si principii unice dupa care se ghideaza, cand ajung intr-un punct destul de ok, toxinele apar inapoi…e ca si cum te-ai lupta cu o invazie de furnici de care nu mai scapi. Oare la toata lumea durerea vine in valuri? Atunci cand crezi ca ai scapat de ea, apare numai ca sa-ti faca in ciuda?

Si acum ce se presupune ca ar trebui sa fac? Sa ignor faptul ca la mine gradul de afectare e atat de high incat exista permanent un gol mai mare sau mic in stomac care comanda repeziciunea cu care imi bate inima si ca sunt momente in care doare fizic? (si oricat ar suna de bine o exagerare, de data asta as vrea asa de tare sa zic ca e doar o exagerare….)

Eu zic mai bine sa trec inapoi pe 12-step-program….poate am sa ma bitch-uiesc intr-atat incat sa nu-mi mai pese sau poate am sa urc standardul lucrurilor care ma afecteaza…ceva tot trebe sa iasa d-aici….

[Tolerance implies no lack of commitment to one's own beliefs. Rather it condemns the oppression or persecution of others. (John Fitzgerald Kennedy) ]

Despre toleranta, orientari diferite de ce e in mod osbisnuit “normal” si despre ce ni se spune din copilarie ca e admis ….

Am ascultat azi la radio o dezbatere (daca poate fi numita asa) cu subiect in voga:GayFest. Domnu’ moderator era saracul de el outraged ca din toata multimea de transexuali, bisexuali, homosexuali si lesbiene de pe lista de participare toata lumea care sunase isi spusese of-ul numai cu privire la relatiile “anormale” dintre doi barbati.

Intrebati cum de pot accepta asa o ditamai gaura in gandire, i s-a raspuns tupeist: ”Pai ce sa am domne cu lesbienele? Ce e frumos si lui Dumnezeu ii place!”. Toate pana aici. Dualitatea asta idioata si spiritualitatea asta falsa aproape ca ma face sa scriu un post a la Eloa, fiindca, sincera sa fiu, o meritati cu varf si indesat. Foarte usor sa blamezi o intreaga bucata de populatie cu alte orientari decat ale tale (fiindca se pare ca nu sunt chiar atat de putini pe cat ar fi vrut toata lumea sa creada), dar cand vine vorba de bucatele de juicy porn cum e ideea ca 2 tipe sa aiba o ‘relatie’(indiferent ce intelege prin ‘relatie’ intreaga populatie masculina care era asa anti-gay si pro-lesbi) sa fii all smiley si sa zici “si lui Dumnezeu ii place”.

Toti au impresia ca acest GayFest este un act de atragere de simpatizanti. Maybe I’m wrong (although I don’t think I am), dar nu e nimic contagios la mijloc….nu vezi la Tv o parada gay si subit treci “de cealalta parte a baricadei”, tot asa cum nu cred ca vor sa transforme GayFest intr-un statement de genul: ”Ce facem noi e bine. Come to our side, we have cookies”. Cred ca vor pur si simplu macar sa stie ca au incercat sa schimbe ceva in mentalitatea asta idioata care te mana sa suni la radio sa urli sus si tare despre cat de anormal ti se pare tie a fi gay dar intrebat despre lesbiene sa afisezi un ranjet dornic care se simte si prin undele radio…….mentalitatea asta idioata care nu te lasa sa dormi bine de grija altora si care-ti baga nasul in obiceiurile sexuale ale unor oameni a caror existenta nu te afecteaza cu absolut nimic…..

Vive la tolerance!

This entry is about war.

Not the kind care dezbina popoare, invrajbeste natii si raneste oameni, ci acel tip de razboi care te dezbina pe tine in partea-care-gandeste si partea-care-face-ce-vrea, acel tip de razboi care naste dileme si raneste orgolii.

Cu totii avem razboaie ‘pe rol’…..numai ca unii sunt prea ocupati sa le castige, iar altii nu se mai obosesc sa lupte. Cu totii avem cate un dracusor pe un umar care susoteste ispite dulci urechi avide de tentatii, si cate un inger cu glas soptit care incearca sa recupereze toate bataliile pe care le castiga Celalalt.

Cineva zicea ca nu trebuie sa lupti (in) toate bataliile de teama sa nu devii ridicol castigandu-le, tot asa cum se spune ca poti foarte bine sa pierzi o batalie, dar sa castigi razboiul. Dar cand vine vorba de un razboi atat de serios, in care, cum o dai, tu esti si cel care pierde si cel care castiga (in doua feluri foarte diferite, care nasc sentimente la fel de diferite), e foarte important sa castige cine trebuie de fiecare data.

Fiindca o data ce castiga o batalie cat de mica, partea-care-face-ce-vrea se va multiplica precum celulele canceroase si va folosi strategia aia cu “scopul scuza mijloacele” ca sa te scoata castigator pe directia ei de fiecare data de atunci inainte.

Din celalalt punct de vedere, cand intervine prea des partea-care-gandeste te vei transforma incet-incet intr-un tip plat, tot timpul corect si serios (nu ca ar fi ceva rau in a fi corect si/sau serios), cu o slujba nine-to-five, care spune totdeauna ce trebuie si ajunge la 50 ani intrebandu-se el unde era cand toti ceilalti Traiau. Da, trebuie sa recunoastem, o mare(si importanta)parte a vietii noastre se deruleaza in jurul facutului greselilor, recunoscutului greselilor, traitului-mai-departe dupa greseli si incercarilor de a indrepta greselile.

Acum semnam o declaratie de independenta.

De independenta fata de deciziile extreme ale partii-care-face-ce-vrea si fata de atitudinile plicticos de corecte ale partii-care-gandeste. Sigur, la batranete iti vei aminti razand de toate momentele guvernate de tu-cel-care-actionai-sub-impuls, dar tot cursul vietii tale va fi fost determinat de multimea deciziilor luate de tu-cel-serios-si-plicticos-dar- care-reuseste-sa-ia- hotarari-importante, asa ca………………………………………………………………..declaratia de independenta vine cu una bucata dopuri de urechi, ca sa-i reduceti la tacere pe nemernicii aia doi care vor sa va fure viata……