pisica-din-pom

Sunt cateodata zile pe care stii sigur ca n-ai cum sa le uiti…nu fiindca intamplarile din ele ti-ar fi marcat cursul vietii viitoare in vreun fel deosebit, ci pur si simplu fiindca un ras sanatos se tine minte mult timp…..Din categoria “de rasul curcilor”, va prezentam astazi “pisica-din-pom”.

Am pisica (nu trageti concluzia pripita ca nu-mi plac cainii, ca nu merge la mine logica asta).O am de prin clasa a6a si cred ca am sa fiu tare suparata cand o sa..….treaca in lumea “pisicilor drepte” .De cele mai multe ori demonstreaza cata personalitate poate sa aiba o fiinta atat de mica si face cam ce vrea, cand vrea, cum vrea ea….asa ca nu se oboseste nimeni sa-i poarte de grija (mai mult decat cu apa+mancare) fiindca se descurca foarte bine si singura si orice “intruziuni” in viata ei ‘proprie si personala’ sunt total dezagreate.

Astfel ca, n-a observat nimeni ca nu mai miauna nimic prin casa de vreo zi …..(noroc cu o replica dintr-un film, ca ne-am adus si noi aminte ca ne lipseste…Pisi ).Am purces asadar, la ora 23.30, la pisait pisica prin cartier, prin gauri si gaurele, prin scari si blocuri……dupa doua ture pierdusem orice speranta…pana cand……..o aud mieunand dintr-un copac; nu orice copac, ci unul exact din fata blocului, exact la acelasi nivel cu balconul (cred ca s-a distrat copios uitandu-se cum 4 oameni pisaie la 12 noaptea una bucata pisica).Dupa indelungi tratative “Hai, pisi, da-te jos!”, ”Asa, pisi, bravo, mai jos!”(aproape crezusem ca o sa mearga) si asteptari infrigurate cu cearsaful desfacut sub crengi , salvarea a venit sub o forma mult mai putin rabdatoare si mai putin…’soft’(crut iubitorii de animale de astfel de detalii deloc placute ).

Dupa o zi “in pom”, Pisi a mea doarme de 10 ore….nu stiu ea cat o sa tina minte ziua de ieri , dar mie una nu mi se intampla deloc foarte des  sa umblu in papuci prin cartier , cautand little hairy things….