so many things to say,so little time to do it

Hickey, love bite, love mark, passion mark, slag tag…e vorba de semnuletul ala pe care il observi abia dupa ce ai ajuns acasa…si pe care de cele mai multe ori vrei sa-l acoperi cat mai bine, si care iti aminteste, dupa caz, de cat de bine, sau cat de wrong a fost cu o seara inainte….

Daca ar fi sa ne luam dupa intelepciunea populara, destul de dezbinata in pareri, if you ask me, un astfel de semn deovedeste fie o relatie sanatoasa, fie ca persoana care o (le) afiseaza are niscaiva inclinatii…bitchy (’whore’ parca suna groaznic). Acu’…..stii vorba aia, depinde de care parte a baricadei te aflii…ca deseori sunt mai dulci strugurii de pe gatul altuia si simti nevoia sa-i faci pe toti sa creada ca nu-s….

E clar ca e un semn (mi-ar fi placut ca echivalentul romanesc sa fie altul decat “semn”, ca e deja supraincarcat cuvantul asta de semnificatii, dar…ne descurcam cu ce avem..)..sau mai bine zis, o insemnare. Careia putem sa-i dam in general 1000 de interpretari (deobicei dupa bunul nostru plac emotional si dupa buna noastra liniste sufleteasca), dar care de cele mai multe ori nu se ridica la mai mult de apucatura (usor) kinky. Daca as fi putty si as avea o categorie speciala in blog pentru “povestriri din sexland”, as zice ca making a hickey nu e altceva decat dorinta celui care ti-a facut-o de a te face sa gemi, fara prea multe explicatii psihologice si cu mai multe implicatii pur fizice….dar cum nu sunt, ma limitez din pacate numai la abordari cuminti si fara cuvinte tari .

O hickey e o amintire….un alt fel de amintire…O amintire care nu dureaza , fizic, decat vreo 4-5 zile, dar care o data facuta, lasa loc de fiecare data fluxului de amintiri colaterale sa iasa la iveala…e destul sa te uiti in oglinda si sa stii ca a fost, candva, ceva , acolo unde nu mai e nimic acum si………..asa porneste o furtuna .

Ever had a hickey?

[sau ce-ar fi fost daca nu dadeam la Poli?]

N-am imbatranit in asa hal incat sa-mi regret marile decizii ale vietii (desi sunt unele pe care le pun sub semnul intrebarii constant), urmez doar un exemplu foarte bun de usurare sufleteasca

Dupa ce schimba doua-trei vorbe cu mine si mai afla ca am si blog, oamenii care nu ma cunosc intreaba inevitabil:”De ce ai dat la Poli?” Si cu toate ca cei mai multi nu inteleg raspunsul (desi nici ei nu-s prea bucurosi de alegerile facute , dar s-au acomodat cu starea de fapt si nu mai spera la altceva) , el vine inevitabil cu zambetul pe buze si fara prea multa resemnare…..Ce as fi facut daca n-as fi dat la Poli?

Publicitate/PR. Motiv pentru care am si dat admitere in directia respectiva , motiv pentru care citesc chestii related, motiv pentru care mi-a ramas in minte replica unei tanti foarte tare care e inginer automatist si profeseaza in domeniul de mai sus:”Daca simti ca poti sa faci ceva in PR, mai devreme sau mai tarziu o sa faci”. No, I’m not that stupid sa pun egal intre cele doua, stiu ca “PR-ul este un stil de viata”, pe cand “in publicitate se strang toti fitosii care cred ca sunt prea creativi pentru altceva”(citate rautacioase, de altfel), dar din directia in care privesc acum, mi-e foarte greu sa le separ (mai ales ca de pe directia asta ‘comunicativa’ nu ma mai coafeaza nimic )

Medicina. As fi dat la medicina in urma unor ciocniri cu domeniul asta in viata reala si dupa vizionarea a trei sezoane din “Anatomia lui Grey” .Cred ca ar fi fost so me ideea asta cu helping people, dar dupa cateva intalniri cu sistemul nostru autohton, mi-a trecut ….(plus ca ar fi fost un calvar pentru mine sa invat atateaaaaaa….mi se pare enorm de mult de studiat. Rewarding, dar enorm whatsoever).

Jurnalism.Am pornit prin a fi o persoana foarte timida(pe vremea cand eram mai putin de o persoana ) si asta m-a facut tot timpul sa tin distanta de partea asta a Politehnicii (ca si ei, saracii, tot in Leu ). Nu stiu daca mi-ar fi placut/as fi fost in stare sa umblu dupa interviuri….cert e ca imi place sa scriu…tot asa cum imi suna foarte bine la un moment dat sa lucrez la radio….si mi s-a parut totdeauna ca ei au cel mai creativ examen de admitere…in fine..niciodata nu e prea tarziu.

Nu stiu ce ar fi fost daca nu dadeam la Poli…probabil ca as fi fost acum mandra studenta la Publicitate (avand in vedere ca pe celelalte doua nici nu le-am luat in calcul serios pentru vreo pregatire prealabila, la ASE daca as fi dat (si as fi si intrat) m-as fi plictisit de moarte) , umbland cocheta cu o gentuta pe mana, fataindu-ma in perimetrul Victoriei-Romana(unde e lumea buna)…..N-am de unde stii daca asta m-ar fi facut mai fericita,sau daca am sa ma plictisesc mai repede decat am preconizat de domeniul in care singura m-am bagat,dar cert e ca deocamdata ‘studiez’ vocile alea interioare si ma chinui sa disting care tipa mai tare

PS: Psiheea, astept…..

A inceput sezonul ala de care ii e frica oricarui student, sau, si daca nu ii e frica, atunci sigur o scarba cronica tot exista….si cand te gandesti ca sunt oameni care platesc cu mai mult decat timp si rabdare (mai raman deci, bani) ca sa termine o institutie de invatamant superior, mai ca mi se face mila de ei….

Blogosfera e plina de anunturi de “Do not disturb.I’ll be back after sesiune”, de povestiri din presesiune si de greutatile pe care studentii le intampina in alea 3 saptamani in care se presupune ca sunt ‘evaluati’(corect, cum poti sa crezi altceva?!) pentru activitatea, interesul, chinul din semestrul care tocmai se incheie…

Citind despre tentative de profi care au un asemenea tupeu sa imbranceasca studenti (sunt sigura ca mai exista povesti care sa demonstreze cat de bine e sa termini un liceu ca sa fii bataia de joc a unor ‘mari minti’), si afland cum fiecare universitate in parte isi poate organiza singura protocolul de dat burse in strainatate, numai ca unii si-l organizeaza numai pentru a pleca ei cu ai lor, mi se face scarba. Si daca ma gandesc ca acu’ doua saptamani citeam intr-un ziar ca al doilea cel mai cautat post in State e ala de profesor….

Situatia nu e deloc roz….nu o face mai roz sa ne plangem pe tema asta, dar cu siguranta nu se va imbunatati daca adoptam protestul tacit…asa ca….bafta to all of you out there , putine legacy-uri (legacy=(engl) mostenire=restanta) si …alte asemenea urari de s(tr)esiune !

FANTEZÍE, fantezii, s.f. 1. Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepţiilor, a reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; p. ext. imagine produsă de această facultate; imaginaţie; reverie. ♦ Spec. Imaginaţie specifică unui creator (în artă, literatură, ştiinţă etc.). ♦ Produs al imaginaţiei; plăsmuire, născocire. 2. Gust, înclinare, dorinţă ieşită din comun, ciudată (a cuiva). 3. Compoziţie muzicală instrumentală de formă liberă, având un caracter de improvizaţie şi de virtuozitate. [Var.: (rar) fantasíe, fantazíe s.f.] – Din fr. fantaisie.

Toti avem fantezii……..

Unii mai kinky , altii mai ‘safe’ si altii….impingandu-le tot timpul undeva in spate, sa nu iasa la suprafata…Cateodata fanteziile astea ne fac figura si ies singure la lumina si incep sa actioneze de capul lor. Incep sa-ti dea viata peste cap , numai fiindca ….”ar fi placut sa…”…..

Fie ca e vorba de o tona de idei horny care-ti bantuie visele si diminetile, fie ca e vorba de varianta happy&pink a ceea ce traiesti acum, sau de ce ai fi putut face pentru tot ce nu s-a terminat bine in trecut, cu totii avem varianta noastra <happily ever after> pentru ceva (chiar daca acel ceva se traduce de cele mai multe ori in placere imediata si atata tot). Cred ca asa cum se spune ca poti sa iti dai seama de cum sunt oamenii dupa felul in care mananca, sau felul in care raspund la telefon, asa cateodata poti sa afli foarte multe auzind fanteziile cuiva….fiindca e atat de usor sa te ascunzi in spatele a ceea ce e ‘corect’ si ‘admis’ si ‘comun’ si e atat de complicat sa spui cum arata de fapt fantezia ta…….Oricine poate sa aiba fantezii, but it takes a special man to admit (he has) them…..

Daca ar fi sa ne luam dupa ce zice dictionarul (adica dupa ce e ‘corect’ si ‘comun’), o fantezie nu e altceva decat o nascocire….o reverie plasmuita de noi, pentru noi(cateodata si pentru altii), to make us feel…..special?….better?…..Adica….cum ar veni…fanteziile sunt facute ca sa nu fie implinite…? Ca sa ai tot timpul ceva acolo numai al tau la care sa visezi in tihna si care niciodata sa nu se transforme in realitate fiindca tot ce se transforma in realitate isi pierde luciul repede si e inlocuit cu altceva (cateodata,dar nu tot timpul) mai bun………

Sure, mai sunt si cei care alearga dupa implinit fantezii…care au parca o agenduta mica si neagra in care fac ‘check’ de fiecare data cand mai implinesc una…dar sunt ei intr-adevar fericiti?

Poate ca sunt unele fantezii care sunt facute sa ramana ‘plasmuiri’ for ever…….

Sunt cateodata zile pe care stii sigur ca n-ai cum sa le uiti…nu fiindca intamplarile din ele ti-ar fi marcat cursul vietii viitoare in vreun fel deosebit, ci pur si simplu fiindca un ras sanatos se tine minte mult timp…..Din categoria “de rasul curcilor”, va prezentam astazi “pisica-din-pom”.

Am pisica (nu trageti concluzia pripita ca nu-mi plac cainii, ca nu merge la mine logica asta).O am de prin clasa a6a si cred ca am sa fiu tare suparata cand o sa..….treaca in lumea “pisicilor drepte” .De cele mai multe ori demonstreaza cata personalitate poate sa aiba o fiinta atat de mica si face cam ce vrea, cand vrea, cum vrea ea….asa ca nu se oboseste nimeni sa-i poarte de grija (mai mult decat cu apa+mancare) fiindca se descurca foarte bine si singura si orice “intruziuni” in viata ei ‘proprie si personala’ sunt total dezagreate.

Astfel ca, n-a observat nimeni ca nu mai miauna nimic prin casa de vreo zi …..(noroc cu o replica dintr-un film, ca ne-am adus si noi aminte ca ne lipseste…Pisi ).Am purces asadar, la ora 23.30, la pisait pisica prin cartier, prin gauri si gaurele, prin scari si blocuri……dupa doua ture pierdusem orice speranta…pana cand……..o aud mieunand dintr-un copac; nu orice copac, ci unul exact din fata blocului, exact la acelasi nivel cu balconul (cred ca s-a distrat copios uitandu-se cum 4 oameni pisaie la 12 noaptea una bucata pisica).Dupa indelungi tratative “Hai, pisi, da-te jos!”, ”Asa, pisi, bravo, mai jos!”(aproape crezusem ca o sa mearga) si asteptari infrigurate cu cearsaful desfacut sub crengi , salvarea a venit sub o forma mult mai putin rabdatoare si mai putin…’soft’(crut iubitorii de animale de astfel de detalii deloc placute ).

Dupa o zi “in pom”, Pisi a mea doarme de 10 ore….nu stiu ea cat o sa tina minte ziua de ieri , dar mie una nu mi se intampla deloc foarte des  sa umblu in papuci prin cartier , cautand little hairy things….

Tot citind si rascitind (bloguri, nu cursuri, asa cum ar trebui) am aflat si eu (pana si eu!!) de o initiativa tare misto:”Adopta un ONG” (prin sustinerea cu link/entry in blog a ONGului respectiv).Am zambit pe sub mustati (nu va zic de ce) si m-am apucat de scris….

De data asta voi fii special…fiindca un link nu-mi ajunge si fiindca sunt involved de vreo 5-6 ani (o fi reclama daca zic ca la Salvati Copiii?hmmm…).

So….the story begins printr-a saptea cand eram doar in Grupul de Actiune, o mana (mai mare, nu va ganditi la 10) de copii care ajutau organizatia sa fie la curent cu opiniile, perceptiile, atitudinile copiilor si oamenilor de pe langa ei. Am upgradat apoi la voluntar pe proiectul “Si noi avem drepturi” (unde sunt si azi).Ce fac? ‘Familiarizez’ pustii cu notiunea de Drepturi ale Copilului, si mai ales cu responsabilitatile care decurg din toate aceste drepturi.

It‘s a good time as any sa spun ca activitatea Salvati Copiii nu se rezuma la “familiarizarea si sensibilizarea opiniei publice cu privire la conceptul de Drepturi ale Copilului”…sunt o tona de proiecte care stau ascunse in spatele acestei fraze pompoase, de la programe pentru copiii refugiati , institutionalizati , cu dizabilitati sau rromi , la “Educatie pentru sanatate”, si programe care vizeaza abuzul si violenta asupra copiilor, traficul de finite umane sau copiii care muncesc.

Cand m-am apucat de chestia asta n-am banuit cat de rewarding e sa vezi cum poti sa schimbi puncte de vedere, cum poti sa fii o rotita mica care totusi misca si nu mi-am imaginat ca o sa fie o learning experience atat de buna(e o fraza pe care o auzi inevitabil, de la cei mai multi voluntari, indiferent de organizatie:”M-a ajutat incluziv pe mine ca om, sa cresc, sa ma cunosc” si pe care nu ajungi sa o intelegi decat daca esti unul din ei……) Mi-aduc aminte ca m-am intrebat:”Chiar se misca ceva? Nu e totul doar un pretend pentru ca la sfarsitul zilei sa fim mai impacati cu noi insine ca am facut ceva bun?” Si guess what: chiar se misca ceva, si nu e totul for pretend. M-am uitat de curiozitate cam cati voluntari numara Salvati Copiii Romania: “peste 800″– adica destui oameni interesati, entuziasti si plini de idei care reusesc sa sustina o ‘cauza’ care merita.

Eu am crescut o data cu voluntariatul meu prelungit, si daca un entry in blog va face toata treaba mai cunoscuta si va duce ‘vorba’ mai departe…….Salvati Copiii, te adopt!

[PS (pentru iubitorii de mondenitati):mai stiti voi “Festivalul Brazilor de Craciun”? Tot marca Salvati Copiii ]

Mie-mi place ca toate lucrurile mele sa aiba o ordine…sufar de o manie care ma face sa pun lucrurile in ordine atunci cand ma enervez. Imi place sa stiu in fiecare clipa unde sunt toate, cum sunt aranjate si cum sa ajung mai repede la ele (lucrurile) daca as avea nevoie. In order to do that, e foarte important sa stii la ce sunt bune si folositoare chestiile, stuff-urile, lucrurile pe care le detii…..

Bicicletele sunt facute ca sa te deplasezi dintr-un loc in altul, medicamentele – ca sa te faci bine, sireturile sunt facute ca sa-ti tina pantofii/adidasii bine in picioare, sa nu zboare cat colo cand mergi, curcubeele sunt facute ca te faca sa zambesti si sa te minunezi….so what’s the use of pain? De ce avem nevoie de durere si asta la ce mai e buna???

Durerea e buna ca sa-ti aduca aminte ca ceva exista: ”Ma doare capul…Semn bun , inseamna ca-l ai!”(a se vedea si “…you bleed just to know you’re alive…”). Medical vorbind, de cele mai multe ori durerea apare ca sa-ti aduca aminte ca ceva nu e in regula, ca ceva trebuie remediat, ca ceva nu merge asa cum ar trebui. Asa ca urmeaza tratamentul si cu putin noroc, toate revin la roza existenta dinaintea durerii…..Avantaje:1. Dezavantaje:0

Durerea e acel ceva ce apare atunci cand cineva drag nu mai e. E acel sentiment care te umple si te face sa nu mai gandesti clar si s-o tii toata ziua numai intr-un plans. E acel ceva care o data instalat, cu greu se mai da la o parte si care la sfarsit lasa un loc gol/respectiv mai putin plin , acolo unde a fost ceva, candva. Poate sa fie si un fel de dor, dar un dor care doare (sunt intr-un mood lyric, cred ca cei de la Taxi apreciaza parafrazarea ) si de care nu poti sa scapi usor…Avantaje: cam 0. Dezavantaje: cel putin 1

Durerea e buna pentru diversitate. Daca nu am stii cat de greu e sa te doara, nu cred ca am aprecia asa cum trebuie situatia in care suntem fericiti. Printr-o lege simpla de contrast, cu cat iti e mai rau, o perioada mai lunga de timp, cu atat incepi sa te bucuri mai mult de lucruri din ce in ce mai mici. Avantaje:destule . Dezavantaje:cateva

Uite ca descoperim lucruri facute parca in dezavantajul nostru, cum e durerea….E ceva de care toata lumea se fereste, nimeni nu vrea sa sufere, nimeni nu vrea sa-l doara…si cu toate astea, fiecare “chestie” e facuta cu un scop…numai ca sunt momente in care ne scapa noua esentialul…..

1:”Iertarea nu iarta pentru ca iertarea din iubire iarta orice, fara deosebire , si pe oricine. Iertarea nu neaga ca greseala a fost comisa, dar procedeaza ca si cum n-ar fi fost comisa”

2:”Scuza nu scuza decat scuzabilul si ca atare condamna nescuzabilul”

3:“Se prea poate ca o iertare total straina de orice gand ascuns sa nu fi fost niciodata acordata pe pamant, se prea poate ca o doza infinitezimala de ranchiuna sa dainuiasca… Din acest punct de vedere, iertarea este un eveniment care nu s-a produs niciodata in istorie, un act care nu are loc nicaieri in spatiu…”(Vladimir Jankelevitch)

Daca exista vreun lucru care sa fie aproape complet de-a-ndoaselea firii umane, atunci acel lucru este iertarea. Daca exista vreun lucru care are putinta de a darama orice din jur , atunci acel lucru este lipsa iertarii.

“A-si cere iertare “ sau “a-si cere scuze”? Poate ca e mai mult decat o alegere de cuvinte….Sigur, sunt oameni pentru care ambele cuvinte rezoneaza in exact acelasi fel…insa eu cred ca diferentele sunt destul de mari si destul de nuantate.

Iertarea implica un intreg proces de intelegere si acceptare, precum si o doza destul de mare de empatie, pentru a putea trece peste nedreptatirea la care (credem) ca am fost supusi. Desigur, iertarea nu este uitare, dar asa cum exista minciuni albe (spuse spre binele cuiva), tot asa in iertare exista omitere: ”omitem” pur si simplu faptul ca ,intr-un fel sau altul am fost nedreptatiti si ramanem in suflet cu bogatia (respectiv linistea sufleteasca) pe care iertarea o lasa. Prin opozitie, scuza survine dintr-o nevoie de implinire a unei norme, a unei reguli, nicidecum dintr-o (adanca) parere de rau. Este ca atunci cand, din greseala, calci pe cineva in tramvai: ”ma scuzati” survine aproape instantaneu ,fara prea multe batai de cap sau procese de constiinta. Pe cand “Iarta-ma “ sunt unele din cele mai greu de rostit cuvinte (dupa “te iubesc” ) Si pe cat e de greu de rostit, pe atat e de greu de acceptat. Iertarea este un proces de durata, un process care daca nu este alimentat cu iubire in mod continuu de la si pentru persoana care a produs “nedreptatea”, nu are sorti de izbanda si nici macar valoare, ramanand la stadiul de “grozava alegere de cuvinte”.

Cred ca lista de diferente ar putea continua…Exista insa ceva care aseamana cele doua variante: parerea de rau. Si chiar daca nu vine intotdeauna sub forma pe care ne-am dori-o , este un prim pas. Pentru ca e al dracului de greu de recunosti ca ai gresit…..

[with help provided by putty , fiindca avea dreptate…]

De ce “Ecstasy”: Pentru ca oamenii cu care poti sa comunici din priviri si care sa te faca sa tremuri fara sa te atinga sunt rari, te obsedeaza si ajung din trecut in prezent mai repede decat ai crede.

Simptome: Sunt oameni care te atrag fara sa spuna un cuvant…ii privesti si stii ca sunt exact ce ai nevoie…atingerile lor le simti pana in varful degetelor si odata ce i-ai avut candva, fiecare data cand ii revezi nu-ti pune decat problema unui nou ‘rendez-vous’….E genul de “chemistry” de care auzi numai la tv, sau prin versuri…genul ala de tremurat care-ti pune un nod in gat…si de care nu scapi nici la scoala, nici la cumparaturi, nici la serviciu…..Un tremurat de care-ti aduci aminte tot timpul si care nu te lasa sa dormi noaptea daca cumva in seara precedenta ai trecut pe langa cineva care mirosea ca El… Spala creiere si sterge principii….uiti ca are prietena, incep sa te interesese din ce in ce mai putin detalii ‘importante’ si nu vrei decat….

Dozaj: Less is more de data asta…pentru ca tot ce e concentrat si vine in cantitati mari nu poate decat sa faca rau, sa arda tot ce exista si sa lase … urme.

Reactii adverse: Probabil prea multe pentru a fi mentionate, dar prea putine odata ce ai fost ‘intoxicat’…de cele mai multe ori, nu conteaza, chiar daca dimineata urmatoare iti va demonstra contrariul…

Cum se trateaza: Este in general ultima grija …din pacate, recuperarea este lenta, greoaie si uneori fara rezultate whatsoever…

Destin. Asta e un cuvant mare…mie una mi se pare un cuvant cu un impact grozav…mi se pare ca se deschid cerurile cand pronunti “destin”…

Povestea asta cu destinul se bate cap in cap cu vorba aia care zice ca “norocul [eu aici inteleg noroc=curs imbucurator al vietii] si-l face omul cu mana lui”. E un pic ciudat sa admiti ca “ce ti-e scris, in frunte ti-e pus” si sa crezi in acelasi timp ca daca iti legi sireturile altfel dimineata , viata ta se va fi schimbat pe o cu totul alta directie.

Oare coincidentele se pun tot la capitolul “destin”? Am vazut atatea filme(in principal americane, ca numai la ei se termina totul asa cum trebuie) in care el o intalneste pe ea “din greseala”, ea isi scrie numarul de telefon pe o bancnota de 2 dolari pe care el o gaseste peste 3 zile si la sfarsit raman impreuna pentru ca “asa a fost sa fie”(urasc replica asta la fel de mult ca statul la coada…..am vazut aseara un film in care lumea in general era impartita in “do-ers” si “watch-ers”…ei bine, cum poti sa te complaci in situatia de “watch your life drain away”?? Cum poti sa zici “asa a fost sa fie”, sa te duci la culcare si a doua zi sa iei totul de la capat ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic..? Sustin intru totul initiativele de “pick me, love me” [cu adaptarile de rigoare in functie de situatia pentru care lupti], oricat de aiurea si de lame ar suna pentru toti din jurul tau….)

Acestea fiind zise…cum reactionezi la coincidente?

Pasul 1: Scientific approach—este una din sansele alea de 1 la 1 milion ca azi sa ma intalnesc cu inca o fosta la metrou (am ajuns la concluzia ca e conspiratie la mijloc). / E una din sansele alea cateva sa realizezi ca-ti e dor de el, acu , la un an de cand v-ati cunoscut (bine, aici sansele erau mai mari, dar nu mai ziceti la nimeni..shhh) / si e tot una din sansele alea cateva sa dai absolut intamplator peste oameni care sa-ti placa …
Pasul2: Negarea—Nu e domne fosta, ce sa caute tocmai ea, tocmai aici? / Nu mi-e dor de tine, mi-e doar pofta, ne vedem si o sa-mi treaca. / Nu se poate sa fii asa ok…
Pasul3: ”Numara pana la trei si respira adanc”— Si daca e ea, ce? Doar nu ma cunoaste [si ochii iti fug aiurea numai la ea, parca ar fi fosta ta, si vine si metroul si tu stai agatata cu ochii de o gagica…] / Ne vedem si o sa-mi treaca, ca doar nu sunt atat de nebuna sa te vreau inapoi dupa ce eu am zis ca vreau sa nu ne mai vedem…/ Sunt chiar uimita ca esti atat de ok…
Pasul4: Reality strucks—Ea e; de ce mi se intampla numai mie? / Mi-e dor de tine si te vreau inapoi…./ Hai sa schimbam numere de telefon…

Life has (so fucking) twisted ways……