cronica de stand-up

Dupa indelungi ofticari ale persoanelor din jurul meu ( :p ), am plecat cu emotie spre cafeneaua din Teatrul National. Da, bine, recunosc, ma dusesem sa-l vad pe Teo si ca sa ma lamuresc daca “fenomenul” asta cu “comedia in picioare”(traducere romaneasca , ce Dumnezeu) nu e cumva supraevaluat.

Aglomeratie, mese mici si inghesuite si muuuulllttt fum (stiu ca o sa ziceti ca eu sunt de vina, ca nu fumez)…dar trecand peste aceste mici inconveniente, o atmosfera placuta si destinsa, asa cum stiam ca e…Ajungem intr-un final si la momentul cu lumina stinsa si suspansul maxim…si vad un spate care urca pe scena…vad si fata atasata de spatele care urca pe scena si nu mica imi fu mirarea sa recunosc o figura din liceu: un actual student la actorie, fost elev al aceluiasi liceu pe care l-am terminat si eu (iarasi recunosc ca am fost un pic dezamagita si ma si gandeam cum sa fac sa plecam mai repede, ca tot nu era Teo, tot nu era “trupa mare”, am mai platit si biletu’, ah, de ce nu m-am uitat inainte, sa vad unde au spectacol, etc etc etc).

Spectacolul “trupei mici” a durat cam doua ore…timp in care au urcat pe scena trei “comici”: Tibi, Radu si Tudor.

Cand l-am vazut prima data pe Tibi si l-am recunoscut, am fost mult prea bulversata de idee ca sa-mi dau seama ca el deja incepuse sa vorbeasca si ca facea sa rada in hohote o sala plina ochi de lume ….Poate nu cu cel mai academic limbaj si nu cu cele mai ortodoxe exemple, dar per total o reprezentatie in care nu aveai cum sa nu razi sanatos . De la “clubul dam jos burta”, la replici penibile de agatat , a profitat maxim de timpul pe care l-a avut pe scena si a avut feedbackul scontat: rasete, rasete, rasete…si , a!, am uitat aplauzele .

Radu…un tip blondut, simpatic si cu accent. Nu m-am prins pana la urma daca era simulat sau nu, sau poate era doar “intarit”, cert e ca a facut tot “numarul” vorbitul asta cantat al lui. Poante bune, cu “piper” care au strans aplauze destul de sustinute.

Ultimul dar nu cel din urma, Tudor. Nu va spun ca fetele din sala erau numai ochi cand a urcat Tudor pe scena, nu? Nu va spun nici ca atunci cand a coborat de pe scena centrul de interes al publicului feminin s-a modificat dupa traiectoria lui . Desi a parut initial cel mai emotionat, s-a dovedit cel mai expresiv si carismatic dintre toti (gata, gata , recunosc, si mie mi-a placut ). O reprezentatie foarte reusita, despre dans, despre cluburi si despre oamenii din ele.

Nu , nu-mi pare rau ca am ramas, nu-mi pare rau ca am platit biletul, nu-mi pare rau ca inca am fum in par si nici ca am stat inghesuita…A meritat si nu pot decat sa va recomand sa incercati….mie mi-a placut si pana nu-l vad si pe Teo, nu ma las