Part9:incercarea moarte n-are…sau are?

Lucrurile pareau clare pentru Cenusereasa…Nu mai exista ‘intamplator’, ci doar ‘la voia intamplarii’…Trebuia sa se obisnuiasca cu ideea ca “nu se poate”, ca pur si simplu “nu se poate” si ca “a putea” nu-i mai statea ei in puteri.

Dupa vorba “p-afara vopsit gardu’, si-nauntru leopardu”, Cenusereasa noastra hotari cu inteligenta-i nativa sa “mai traga o data”. Viata e o loterie, nu? Iar daca “leopardu’ “ ei trebuia tinut sub control ca nu care cumva sa-i scape si s-o buseasca plansul, Doamne fereste, in plina piata publica, numai vazand pe cineva care-i semana Aparatorului, se gandi ea si neuronul ei singuratic de blonda naturala ca cel mai bine ar fi sa treaca peste “siropoasa ei non-aventura” cu Aparatorul, apropiindu-se de altcineva.Slava Domnului, bau-bau nu era, fata- ultima data cand controlase, inca mai era , blonda (pe vremurile alea la mare cautare, ca, deh,”Barbatii prefera blondele” (-ooof,nici Marilyn Monroe nu exista?!)…si-ar fi putut deci gasi si singura.

Ce Dumnezeu, ceva trebuia facut! Iar depresie, iar doliu, iar atata hidratare?!? Nope, de data asta va fi desteapta!! Va fi desteapta asa cum i se cerea din toate partile sa fie, va fi desteapta, cea mai desteapta si n-o va mai interesa soarta Aparatorului (bine, daca el auzea “intamplator”de noua ei “achizitie”…ar fi fost, bineinteles, o “coincidenta” de care Cenusereasa ar fi avut grija…)

Se plictisi foarte repede tot cautand “prototipul perfect” pe care Aparatorul ar fi putu fi, la o adica, gelos, si in timpul cautarilor sale dezvolta ceea ce urmasii ei vor numi ‘ochi critic’. Sesiza dintr-o privire daca prototipul X era promitator, ’dotat’, cu ochii destul de mari si destul de apropiati/departati incat sa nu semene cu E.T. (Cenusereasa asta stia cam multe pentru vremea ei!), parul destul de lung, corpul destul de proportionat…etc. Ar fi vrut sa-si faca singura prototipul asta daca ar fi putut…pentru ea oricum nu era altceva decat un prototip…

Vezi insa ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ- nici in privinta ‘frumusetii alese’ pe care si-o dorea intruchipata in acel ALTUL, dar nici in privinta singuraticului neuron care ar fi trebuit sa-i dea Cenuseresei noastre inteligenta nesperata. Nu din alte considerente, da’ alegerea nu era una din cele mai nimerite si nici strategia nu era updatata la cele mai noi evenimente- posibilitatea ca Aparatorul sa auda despre “reorientarile” ei era foarte mica, cat despre posibilitatea de a-l interesa, nu mai vorbim. Cantarind bine argumentele pro-contra (evident, cu o balanta certificata si cu STAS), ajunse la concluzia tarzie (deh,Cenusereasa era mai inceata) ca nu prea merita osteneala.

Asa ca…isi lasa prototipu, cum se spune, cu fundu-n balta. (De prisos sa mentionam ca precedenta explicatie era doar pur logica si nu si din interior. Pentru ca acelasi interior a uitat si de logica si de tot cand a fost pus fata-n fata cu evenimentele(cu noua relatie cu “prototipul”), s-a speriat de schimbarea brusca (pe care cine dracu’ si-o dorea?!, anyway?) si a fugit. A dat bir cu fugitii. A fugit mancand pamantul in bratele singurului om care a facut-o sa se simta bine (stii, avea putine cunostinte…))