so many things to say,so little time to do it

A venit si randul revistutei cu numarul doi pe care o citesc de cate ori apuc….”da,e blonda, citeste 24fun care e numa’ cu reclame si recomandari”, o sa ziceti si nici nu ma chinui sa ma stramb la voi in chip de feedback. Citesc 24fun pentru editorialele saptamanii , de cand am descoperit ca scrie Dan Chisu acolo, pentru simplul si logicul fapt ca mi-a placut “Singur sub dus” (sau am citit cartea si dupa am descoperit ca scrie in 24fun? nici eu nu mai stiu….)

Cert e ca articolul de saptamana asta merita 20puncte macar pentru motto: ”Grupul tinerelor cu buricul gol saluta viitoarele boli de rinichi.” Nu va rapesc placerea de a citi singuri un articol care contine “sa vezi cand or iesi alea micile de la ASE, aproape dezbracate, ca daca ati observat, in general, nu se mai poarta nimic.”……….Lectura placuta!

Din acelasi manunchi de recomandari, azi: the origin of love.

Dupa indelungi ofticari ale persoanelor din jurul meu ( :p ), am plecat cu emotie spre cafeneaua din Teatrul National. Da, bine, recunosc, ma dusesem sa-l vad pe Teo si ca sa ma lamuresc daca “fenomenul” asta cu “comedia in picioare”(traducere romaneasca , ce Dumnezeu) nu e cumva supraevaluat.

Aglomeratie, mese mici si inghesuite si muuuulllttt fum (stiu ca o sa ziceti ca eu sunt de vina, ca nu fumez)…dar trecand peste aceste mici inconveniente, o atmosfera placuta si destinsa, asa cum stiam ca e…Ajungem intr-un final si la momentul cu lumina stinsa si suspansul maxim…si vad un spate care urca pe scena…vad si fata atasata de spatele care urca pe scena si nu mica imi fu mirarea sa recunosc o figura din liceu: un actual student la actorie, fost elev al aceluiasi liceu pe care l-am terminat si eu (iarasi recunosc ca am fost un pic dezamagita si ma si gandeam cum sa fac sa plecam mai repede, ca tot nu era Teo, tot nu era “trupa mare”, am mai platit si biletu’, ah, de ce nu m-am uitat inainte, sa vad unde au spectacol, etc etc etc).

Spectacolul “trupei mici” a durat cam doua ore…timp in care au urcat pe scena trei “comici”: Tibi, Radu si Tudor.

Cand l-am vazut prima data pe Tibi si l-am recunoscut, am fost mult prea bulversata de idee ca sa-mi dau seama ca el deja incepuse sa vorbeasca si ca facea sa rada in hohote o sala plina ochi de lume ….Poate nu cu cel mai academic limbaj si nu cu cele mai ortodoxe exemple, dar per total o reprezentatie in care nu aveai cum sa nu razi sanatos . De la “clubul dam jos burta”, la replici penibile de agatat , a profitat maxim de timpul pe care l-a avut pe scena si a avut feedbackul scontat: rasete, rasete, rasete…si , a!, am uitat aplauzele .

Radu…un tip blondut, simpatic si cu accent. Nu m-am prins pana la urma daca era simulat sau nu, sau poate era doar “intarit”, cert e ca a facut tot “numarul” vorbitul asta cantat al lui. Poante bune, cu “piper” care au strans aplauze destul de sustinute.

Ultimul dar nu cel din urma, Tudor. Nu va spun ca fetele din sala erau numai ochi cand a urcat Tudor pe scena, nu? Nu va spun nici ca atunci cand a coborat de pe scena centrul de interes al publicului feminin s-a modificat dupa traiectoria lui . Desi a parut initial cel mai emotionat, s-a dovedit cel mai expresiv si carismatic dintre toti (gata, gata , recunosc, si mie mi-a placut ). O reprezentatie foarte reusita, despre dans, despre cluburi si despre oamenii din ele.

Nu , nu-mi pare rau ca am ramas, nu-mi pare rau ca am platit biletul, nu-mi pare rau ca inca am fum in par si nici ca am stat inghesuita…A meritat si nu pot decat sa va recomand sa incercati….mie mi-a placut si pana nu-l vad si pe Teo, nu ma las

De ce “Imblanzirea Scorpiei”: fiindca suntem atrasi de persoane care necesita “domolire”,”domesticire”,”calmare”,”cumintire”, sau din contra, niste piper pe langa banala sare din dotare. Fiindca de fiecare data, fiecare relatie trebuie neaparat sa schimbe omul de langa noi (ca altfel n-ar mai fi fun)[nota: tonul e ironic, just to make things clear ]

Simptome: Te vezi cu cineva de ceva vreme..destula ca sa se considere ca “sunteti impreuna”, dar suficient de putin ca sa fii inca entuziasmat. Ti-a placut de la inceput fiindca avea o latura mai wild, fie ca era vorba de “eternul burlac”, fie de “fata care nu se indragosteste niciodata”…si suna extrem de bine pentru egoul tau sa-i auzi prietenii spunandu-ti “Wow….l’ai/ai schimbat(-o) complet!”.
Simti nevoia ca fiecare relatie a ta sa contina o metamorfoza a celui de langa tine….sa poti spune la sfarsit: ”Uite ce bine m-am descurcat….eu am (l-)invatat(-o) asta”….

Efecte secundare:Uneori, oamenii pe care ii cunoastem se lasa “modelati” dupa relatia in care sunt….si atunci tu, cel care sufera de sindromul mai sus amintit, ai castig de cauza. Insa nu de putine ori, vanatorul devine vanat, si sub pretextul schimbarii pe care se presupune ca o faci tu asupra celuilalt, te trezesti prins ca intr-o panza de paianjen tesuta cu propriile idei….”Captiv” intr-o relatie in care certurile se pot desfasura si pe strada, la decibeli mai multi decat e normal, intr-o relatie in care telefoanele din 5 in 5 minute pentru verificare sunt la ordinea zilei, in care nu poti sa spui nu, fiindca tu esti cel care e condus……si toate astea, fiindca “old habits die hard”, si niciodata o “scorpie” nu va fi mai mult decat atat (sau, ca sa fim optimisti, se va schimba atunci cand vrea “ea”, si in orice caz nu cand ii se cere…aia e o biata simulare ….).

Cum se trateaza:e unul din putinele obiceiuri de pe lumea asta care vin sa te batuie atunci cand te astepti mai putin…In general oamenii care vor o relatie ca sa “schimbe” (in orice directie) pe cel de langa ei, vor face asta totdeauna, mai mascat sau mai putin mascat….Sunt doar curioasa : cand va veni vorba de o “investitie pe termen lung”, isi vor risca “fondurile” in aceeasi directie?

23.27. Nu am somn si nici nu vreau sa am. Nu-mi sta capul decat la soare, la plimbari, la rasete si terase….

Recomandarea de azi vizeaza Cismigiul,unde o plimbare cu hidrobicicleta m-a binedispus complet si pe lunga durata (era una din dorintele de pe “to do list”—din aceeasi categorie:sa merg la patinoar).[Postam si poze (superbeee!!!!) cand intram in posesia lor.]

Din acelasi episod, astazi tin sa multumesc unor oameni care ,intr-un fel sau altul, au contribuit la zambetul meu de azi si la tentative de zambet din zilele trecute: acelui Cineva, care inca o data mi-a facut o zi surprinzator (neasteptat, uimitor) de frumoasa, unei gagici care tine neaparat sa ma faca sa ma simt bine, prietenelor mele (stiu ele care 3+2) pe care cred ca le-am adus in pragul sucombarii nervoase, catorva “amici de blog”(cum bine zice psiheea) , care “ma citesc” si ma cheer up si “strainului” care si-a lasat parfumul pe obrazul meu (parfum care miroase demential si de care mi-era dor)….vise faine, folks!

PS: Nu cred ca imi pot asuma talentul pentru poze(am facut si eu cateva, dar nu mai stiu care si cum), asa ca ii multumim Cuiva pentru idee si pentru realizare

Peron, Universitate.1000 nervi cauzati de un eveniment pe care prefer sa nu-l mentionez, precum si datorita proastei alegeri de a pleca de acasa in fusta- combinata cu “evenimentul nefericit…..”..si atunci..sa nu uiti….d inima ta….”……..asta am auzit coborand pe scara rulanta (care nu merge de 2 zile, apropo)….m-a izbit cum nu m-a mai izbit demult un vers din Vama Veche…V-am zis pana acum ca-mi place Vama Veche? Nu in “I love you, Tudor” kind of way, ci in sensul in care fiecare vers ,in momente diferite ale existentei mele de pana acum , m-a marcat intr-un fel sau altul….concluzia e ca am avut o zi nasoala….care inca imi da dureri de cap. Promit un post mai putin monosilabic si mai optimist , poate , maine.

…asa cum n-am mai facut-o demult. Povestea mea de dragoste incepe cu o mai veche dorinta, materializata astazi cu ajutorul Cuiva ( ). Si mare va fi mirarea cand va voi spune de cine m-am indragostit………………….suspansssss…………..de BCU (Biblioteca Centrala Universitara) .E un loc grozav si imi pare enorm de rau ca nu m-am incapatanat sa merg de mai demult. Incepand de la faptul ca ti-e mai mare dragul sa citesti in atmosfera aia un pic SF (aceeasi senzatie am avut-o cand, mai mica fiind, am vizitat Centrala de la Cernavoda….feelingu’ ala de Dosarele X- tot curat, aranjat, indosariat, cartele magnetice peste tot…), prin comparatie cu bancile care stau sa cada si praful care se aduna pe carti si dezorganizarea care planeaza in alte locuri :-“ …….si terminand cu oamenii care pot sa-ti raspunda la intrebari fara sa se rasteasca si sa te indrume cum trebuie. In foarte putine cuvinte fie zis, FENOMENAL!

Timpul trece si e normal sa treaca. Ochii care nu se vad se uita, si o data cu ei se uita si tot ce nu e, devenind tot ce a fost…
Poate ca trebuie sa spunem de la bun inceput ca viitorul Cenuseresei noastre nu a insemnat matanii prelungite si liturghii duminicale, cu atat mai putin trecere de ‘cealalta parte a baricadei”….Pur si simplu a trecut peste, fara a trece vreodata PESTE. Si-a pus in cap sa nu-l inlocuiasca niciodata in inima ei, astfel ca pornea acum ‘la drum’ fara sa caute…ceva anume sau pe cineva anume. Acum avea ‘acel ceva’…. Astepta doar un tip haios, care s-o faca sa rada cu lacrimi, care sa stie s-o sarute (desi nu va putea niciodata, NIMENI sa sarute la fel de bine ca Blondul ei– sau cel putin asa credea atunci: ca se va dovedi total eronat , si ca vor fi oameni care o vor saruta de mii de ori mai bine, asta vom afla mai tarziu ), care sa stie si sa vrea s-o cunoasca…

A doua zi dimineata se imbraca cat putu de repede, indreptandu-se aproape linistita catre centrul de distribuire a mesajelor, anunturilor si matrimonialelor in regat. In zilele urmatoare, atentia cititorilor respectivei foi volante fu atrasa de un anunt ciudat:

“NU CAUT NIMC SI PE NIMENI.
CU TOATE ASTEA…
Semnat,

Cenusereasa”

[Andreei , care inghite mai multe decat ar trebui]

De ce “Buricul Pamantului”: Pentru ca asa se cred cei care sufera de el. Fiindca tre’ sa fie al dracului de bine sa te prefaci ca nu mai exista nimeni altcineva decat persoana ta cu sange albastru, care are dreptul la orice.

Simptome: Ai impresia ca iti poti permite orice, cu oricine. Il cunosti sau nu, inimioara ta poate sa ceara ce vrea ea, fiindca tu ai dreptul asta. Cu atat mai mult cunoscutii tai stiu ca esti in stare sa le intorci cadourile cumparate de ei pentru ziua ta, daca nu-ti plac. Stiu ca esti in stare sa-ti pui prietenul sa-ti care geanta roz, numai ca sa faci misto de el, stiu ca poti sa faci o criza de isterie pe strada daca El se muta 2 pasi mai incolo si tu nu ii poti observa fiecare miscare.

Esti genul de persoana care ,oricat ar avea, vrea mai mult de la toti, mai putin de la ea. Probabil ai fost obisnuit(a) sa ti se ofere totul pe tava si unghiutele tale gingase sa nu se miste nici sa-si ia un pahar cu apa din frigider. Cu atat mai putin sa incropesti ceva de mancare…de fapt, esti genul Ala de om care prefera sa-i trimita mama mancare de la Cucuietii din Vale decat sa puna mana sa-si faca un ou. Probabil, esti obisnuit(a) sa ai totul atunci cand vrei, si daca nu se intampla asa, sa bati din picior , sa spargi cateva vaze si in final sa gasesti repede pe cineva vinovat ca tu nu esti fericit(a).

Ti se pare ca ti se cuvine orice, oricand, chiar daca tu esti cea/cel care greseste si niciodata n-ai sa fii vinovat(a) tu de nimic…esti inconjurat(a) numai de oameni care tu crezi ca nu te merita si pupi in c*r pe cine trebe pana ajungi unde crezi tu ca meriti. Probabil esti genul de fata care da ochii peste cap ca sa fie interesanta, sau care da din maini pe strada “ca divele de la Paris”, ori genul de baiat care crede ca daca taticul a avut bani sa-i tranteasca masina in fata camerei de camin inseamna ca isi poate permite sa nu semnalizeze si sa respecte regulile de circulatie (precum si cele ale bunului simt) cum si daca vrea el.
Nu conteaza cine si cum, important e ca tu sa fii satisfacut(a) pana in cele mai mici detalii, chiar daca asta inseamna sa te inconjori de “sclavi” si apoi sa te plangi ca nu sunt destul pentru tine.

Cum se trateaza: Incepem prin a ne exprima profunda empatie pentru amaratii care au asa ceva pe langa casa, si tin neaparat sa le prelungeasca sederea. Metodele de tratare sunt multiple, destul de eficiente, si sunt supuse upgradului zilnic. Se lasa specimenul mort de foame, de exemplu. Pana la urma, dupa ce a terminat de spart tot prin casa, rupt rafturi si latrat, o sa faca pe dracu’n patru si o sa vada cum e sa te descurci ( chiar daca asta inseamna sa dea fuga la shaorma/Gregory’s –important e ca nu mai e problema ta.).Lasam la latitudinea voastra imbunatatiri asupra metodelor de retezat egoul supradimensionat al acestor….”oameni” …importante sunt “cojones” alea de care ziceam mai demult care sa va trezeasca la realitate (nu te iubeste mai mult daca te tine sub observatie din 5 in 5 minute, tot asa cum nu veti ramane mai mult impreuna daca tot salariul lui se consuma pe parfumurile tale din Unirea, sau daca nu esti in stare sa-i zici:”Nu crezi ca e cam mult?” de cate ori sare calu’ cu doleante idioate ).

Inspirata de o idee foarte faina, mi-am autoinaugurat un obicei foarte sanatos cred eu, si anume sa-mi pierd timpul calatoriilor cu metroul spre facultate citind o carte pe care altfel nu m-as fi imaginat sa o iau din biblioteca. Saptamana asta am inceput cu nuvelele lui Herman Hesse(din ratiuni pur practice, sunt 2 carticele mititele care incap tocmai bine in buzunarul ghiozdanului meu—da, merg cu ghiozdan la 20 ani ). Am sa va povestesc cat de tare mi-au placut si ce mi-a placut din ele dupa ce termin volumul 2. Adica, cu un pic de noroc, saptamana viitoare.

Intr-o dimineata se trezi la usa palatului (bine ca nu era nimeni acasa) cu un slujitor care niste ani mai tarziu va fi fost numit “Angajatul Lunii pentru Eficienta” la FedEx. Lunga depesa romantic trimisa de Blondutz (ha, ce aiurea suna!) o impresiona pana la…da, exact , la lacrimi!…Iar lacrimi…

Nu, nu nega nimic din tot ceea ce a insemnat atat…nu retracta nimic…Doar sublinia…Aceleasi si aceleasi lucruri pe care Cenusereasa inca le simtea…Le simtea oare si El? Probabil ca nu…Ar fi fost prea frumos…Si tot ce e prea frumos e imposibil? Sau nimic nu e imposibil???

Poate ca nimic nu e imposibil (acu’ nu trebuie sa negam chiar toate adevarurile vietii), dar cel putin in cazu’ de fata nu erau intrunite toate conditiile (care conditii, ca parca era universal valabila formula?!?)–>trebuia sa gaseasca doar o “explicatie logica”, nu?

Si…atat. O amintire frumoasa a unui Blond care va avea totdeauna un loc in inima Cenuseresei…O floare care va ramane totdeauna floarea iubirii ei…O scrisoare (sau poate ca doua, dar cine le mai numara?) care va ramane totdeuna prototipul perfect de coerenta, sensibilitate si… scris frumos (si la propiu, si la figurat)…O tona de momente care-i vor aduce aminte de cat de frumos ar fi putut sa fie…dar n-a fost. Locuri…banci,…copaci,…crematoriul…(oops!) si multe alte sute de momente in care-si va aminti cu drag de prima ei iubire.