so many things to say,so little time to do it

Am citit azi un articol despre adulter. O tanti , nush daca profesionista sau nu , expunea aceleasi idei pe care am ajuns sa le stiu si eu, cum ca o nemultumire in cuplu si o imprejurare favorabila (adik o “jucarie” noua si stralucitoare ) duc sigur la o bresa in comunicarea celor doi si inevitabil , la inselare/adulter/cheating/”traducere”, cum vreti sa’i spuneti.

Let’s cut the crap , brese in comunicare and shit….doi oameni care nu sunt in stare sa comunice in real life situations nu vor fi in stare sa duca o relatie mai departe , fie ca e vorba de inselat sau alt gen de motive , despartirea e inevitabila. Si de cate ori te vei trezi spunandu’ti “Eu pot mai mult , eu pot gasi mai bun”, gandeste’te intai ce’ti lipseste…pentru ca ceva iti lipseste daca incepi sa cauti pe altcineva….si gandeste’te a cui e vina pentru faptul ca nu ai ce’ti doresti…si de cate ori pana acum ai putut sa spui sus si tare ce’ti convine si ce nu , ce’ti place si ce nu , de cate ori te’ai prefacut ca totu’ era ok de lene sa nu deschizi nu stiu ce discutie interminabila si de cate ori ai pretins lucruri de care numai tu stiai si te’ai suparat ulterior ca celalalt nu le’a ghicit in stele……

People brake up…din diverse motive…numai ca atunci cand ”motivul” e viu , zambaret , cu sani mari si pretentii pe masura , parca pica si mai rau…[valabil si in cazul in care “motivul”e un bosorog cu bani/unu’ cu 3 ani mai tanar care si’a petrecut adolescenta in sali de forta].

Exista totdeauna si reversul medaliei…in cazul de fata , punctul de vedere al “inselatorului”…care nu iese nici pana la paine fara sa faca ochi dulci tuturor reprezentantilor de sex opus pe care’i intalneste in 200m pana la buticul din colt , si care nu rateaza nici o ocazie sa mai ia un numar de telefon…”just in case”. <”Cheating is fun….e pentru diversitate….ca sa nu te plictisesti…nu e mare lucru , pana la urma suntem tineri si daca nu acum , atunci cand?”>

Post-ul de azi nu se mai incheie cu un sfat/recomandare/idee , ca cele de pana acum….if you’re old enough to cheat , you’re old enough to know whether or not it’s worth it[ sau mai pe romaneste fie zis, de multe ori e bine sa nu dai vrabia din mana pe cioara de pe gard , ca nu se stie cum ramai cu colivia goala ]

Am fost apostrofata zilele trecute ca scriu prea…personal….Asa ca o sa va povestesc astazi despre un film. In asteptarea minunatelor rezultate ale minunatului examen, am avut placerea de a ma vedea in fata tvului…si marturisesc ca mi’era dor de un film(a se citi “bun”)…am prins o bucata semnificativa din “National Treasure”..si kiar mi s’a parut ok.Adik mai “catchy” decat obisnuitele productii incadrate la “aventura”..si destul de bine realizat…[da,imi plac povestile cu indicii&harti(the kid within )].Surpriza a venit in schimb de la productia cu nr2(ca doar nu credeati ca un rezultat se poate da intr’o ora ,nu?)…un film frantuzesc(nu m’am putut bucura de melodioasa limba, avand in vedere ca erau melodii de fond mult mai importante(nu dam nume)….”Si j’etais elle”…dupa primele 30 minute m’am cam lamurit ca e un nou film din categoria “Ce’si doresc femeile”,”Doamna Doubtfire,taticul nostru trasnit” si restu’ filmelor de transfigurare peste noapte intr’un individ de sex opus (de data asta,un El transformat intr’o Ea).

Remarca de mai sus era doar pretextul…bineinteles..

Ce ai face daca ti s’ar da sansa ca pentru o zi sa fii barbat(respectiv femeie)? Te’ai razbuna pe toti fostii, impuindu’le capu’ cu idei muieresti, sau pe toate fostele, facandu’le de ras in fata tipilor….? Sau ai profita de ocazie sa afli de ce e atat de des spus ca “Femeile vin de pe Venus, barbatii de pe Marte”?Cred ca fie tipi, fie tipe, ar fi ,o vreme cel putin ,destul de dezorientati in pielea celuilalt. Sunt totusi lumi diferite si oricat de mult ne place sa credem ca facem parte din aceeasi specie, cateodata viata ne demonstreaza ca e doar un temei biologic…cateodata.[subliniez]

Daca as putea sa fiu o zi in “papucii” unui tip….cred ca as incerca sa aflu ce iubesc/cauta sa iubeasca la o femeie…si poate ca as profita de prietenia aia stransa pe care baietii nu de putine ori o au…as fi curioasa sa vad cum e sa bei 3 beri si sa nu simti nimic ) ,ce teribila senzatie poate sa fie sa pleci cu scartz intr’a doua, cu ce ne incalzeste un meci de fotbal si ce e so darn captivating la jocurile de strategie??…..

Postu’ asta e deschis…sunt curioasa voi ce ati face cu sansa asta….

Sa vorbim despre trecut…e un subiect spinos,pentru ca toti avem trecuturi care ne macina…pe care le caram dupa noi la serviciu sau la facultate,cand mergem la piata si chiar in vacanta….sunt lucruri de care nu te poti desparti pentru ca deja fac parte din tine, pentru ca te’au facut ceea ce esti.

Sunt oameni pe care i’ai cunoscut din greseala si care ti’au marcat existenta in moduri la care nu te’ai fi gandit…si mai sunt oameni care te’au marcat prin simpla absenta….tot asa cum sunt lucruri de care nu te poti desparti, desi stii ca trebuie…

Cred ca toti avem parti din trecut pe care ni le (re)dorim in prezent…si poate cateva lucruri pe care le regretam…persoane de care ne e dor…si locuri care ne lipsesc…Si deseori nu e nevoie decat de un parfum care sa te bantuie o saptamana intreaga in metrou ca sa’ti aduci aminte ca atunci cand ti’e dor de cineva pui mana pe telefon si uiti ca erau motive perfect plauzibile pentru care n’ati mai vorbit…si pur si simplu te simti mai bine.

Incercam zilele trecute sa ma gandesc la cate mi s’au intamplat in ultimii ..sa zic 4-5 ani…si desi cand ma uit in oglinda in continuare imi dau maxim 16 ani, mi’am dat seama cat de multe se intampla pe langa noi si cu noi….de cat de putine lucruri de dam seama si cate realizam mult mai tarziu…

Paradoxal, postu’ de azi nu e plin de mahnire(asa cum te simti deobicei cand te gandesti cati oameni minunati ai lasat sa treaca pe langa tine si cate chestii faine s’au “ofilit”)… toata calatoria in trecut mi’a lasat un gust dulceag care ma face sa ma simt mult mai bine…e ok sa treaca timp…dar mai ok e sa ne obisnuim fiecare cu gandul asta….Pe mine una m’a binedispus sa stiu ca la aproape 20 ani am iubit ,am avut(si am )prieteni care sa ma sustina si sa ma inteleaga, ca am trecut prin situatii din care am invatat (cik : )  ) …..si mai ales m’a binedispus sa aflu ca n’am pareri de rau pentru trecut…si ca viitorul are acum unde sa incapa…

Nu vine Craciunul, pana la Paste mai e, dar va sugerez o curatenie prin sentimente…nu poti sa stii peste ce dai…..

…tu nu stii sa tii un secret! =)) Doamne, cat am asteptat rodul creativitatii oamenilor care’au gandit fantasticele reclame la Sprite….si indeed Sprite spune pe bune :D  …o data cu aparitia primei reclame din ciclul”Sprite spune pe bune” am fost convinsa ca mintile luminate din publicitate vor gasi urmarea cea mai potrivita; si ea nu a intarziat sa apara: un girl-targetted ad.

Si pentru cine se intreaba : nu, o fata - in ceea ce acum am numi “conditii normale”-nu poate sa tina un secret! ;)  [sper sa nu'mi sara toata comunitatea feminista in cap pentru o asemenea afirmatie tradatoare, dar, de cele mai multe ori, un secret este pentru o fata o problema sociala si de incredere in fortele proprii . Sa ma explic: toata tevatura asta(veche de cand lumea, apropo) cu fetele care nu stiu/pot/vor sa tina un secret vine de fapt din imensa incredere pe care fetele o au in oameni....si din imensa lor bunatate de a tine pe toata lumea informata . Glumesc. De fapt, problema cu secretele vine din verbalizare, si daca o fata afla ceva si n'are cu cine sa vorbeasca, atunci e ca si cum ar fi aflat degeaba.....asa ca, se hotaraste sa impartaseasca micul-mare secret cu prima persoana demna de incredere la indemana[ca aceasta hotarare se dovedeste de cele mai multe ori cel putin neinspirata, asa cum ne invata si reclama, ce sa'i faci.....desperate times call for desperate measures.. ]. Si cum fiecare fata are cel putin cate o persoana pentru care “bag mana’n foc ca e discreta” nu e de mirare ca secretu’ devine mai devreme sau mai tarziu public.

Nu, fetele nu stiu sa tina un secret…poate in parte pentru ca nu cred in secrete(acum ar fi trebuit sa se simta subiectivitatea si persoana 1 din spatele cuvintelor ) ….orice “secret” iese din strafunduri sa te “bantuie”, mai ales daca ti’e frica de treaba asta…it’s just a matter of time…plus ca sunt momente in care fetele nu vor sa tina un secret: atunci cand monstrul razbunare iese la iveala, simt nevoia sa aplice dreptatea prin revenge, si deci aplica zicala:”lasa , mah, la mine cine s’a gandit cand vara trecuta a aflat toata facultatea ca….?”…and simply don’t care.

Mai exista si exceptii..(ca sa se confirme regula, nu de alta )…si daca le’ai gasit, poti sa contezi pe discretia lor.Oamenii astia sunt insa rari , si merita tinuti la pastrat pentru viitor

[[Pentru completare: nici baietii nu prea stiu sa tina secrete, adica nu se prea pricep sa nu le sharuiasca{dc stie un tip, poti fii sigura ca stie si cel mai bun prieten al lui , singura diferenta este ca sunt momente in care stiu sa nu se dea de gol...}]]

Nu e vorba insa de a impartasi celor mai buni prieteni ultimele barfe(aici, orice mi’ar spune oricine, baietii sunt masterblaster(copyright taken) la comentat “noutati”, mai ceva ca fetele, cateodata), ci de a face un pseudorau cuiva hotarand sa impartasesti o informatie asupra careia nu aveai drepturi de autor/personaj principal.

Concluzia emisiunii: think twice cand auziti un “dirty info” …&….data viitoare cand pretindeti unei fete sa tina un secret, intrebati’o daca vrea si ea asta

Honey why you calling me so late?
It’s kinda hard to talk right now.
Honey why are you crying? Is everything okay?
I gotta whisper ’cause I can’t be too loud

Well, my girl’s in the next room
Sometimes I wish she was you
I guess we never really moved on
It’s really good to hear your voice say my name
It sounds so sweet
Coming from the lips of an angel
Hearing those words it makes me weak

And I never wanna say goodbye
But girl you make it hard to be faithful
With the lips of an angel

It’s funny that you’re calling me tonight
And, yes, I’ve dreamt of you too
And does he know you’re talking to me
Will it start a fight
No I don’t think she has a clue

Well my girl’s in the next room
Sometimes I wish she was you
I guess we never really moved on
It’s really good to hear your voice say my name
It sounds so sweet
Coming from the lips of an angel
Hearing those words it makes me weak

And I never wanna say goodbye
But girl you make it hard to be faithful
With the lips of an angel

It’s really good to hear your voice say my name
It sounds so sweet
Coming from the lips of an angel
Hearing those words it makes me weak

And I never wanna say goodbye
But girl you make it hard to be faithful
With the lips of an angel

And I never wanna say goodbye
But girl you make it hard to be faithful
With the lips of an angel

Honey why you calling me so late?

…..mi’am propus sa nu postez versuri care nu’mi apartin(deci sa nu postez versuri)…dar…I miss you….and I don’t want to put us behind…………………….

[fara dedicatie.se va simti cine trebuie...asta daca citeste]

Cu putin ajutor din partea lui Cristi, care mi’a dat copyright pe remarcabila zicala de mai sus, pot acum sa va povestesc doua-trei lucruri about the men without balls….pe multi dintre ei i’am cunoscut(daca nu chiar pe toti; cateodata am impresia ca eu ii cunosc pe toti) si am ajuns sa am “nas” pentru balls-less men.

Pentru cei care dau acu’ fuga si cauta in Wikipedia ce e aia “balls-less men” ii anunt cu parere de rau ca mai au de asteptat(pana ma fac eu mare si ii dirijez p’aia de pe Wikipedia >:)  )…A “balls-less men” e un tip(da, exact, without balls)[din pacate nu pot reda aici echivalentul romanesc mult prea plastic si grandios de expresiv pentru aceasta expresie,but think about it  ;)  ] care, desi soarta ii arata destul de clar pasii pe care trebuie sa’i urmeze ca sa’i fie bine, el se incapataneaza sa dardaie in pantaloni de frica unei schimbari, unei atitudini, unei actiuni,etc.Pentru o mai buna intelegere:un tip de balls-less este cel care nu poate pune punct; nu la sfarsitul unei propozitii, ci la sfarsitul unei relatii.Tot balls-less guy se numeste si cel care nu stie sa puna punct atunci cand trebuie si o lalaie(scuzati expresia) din sentiment de autoconservare desi “flashu”(flingu’, pasiunea, cum vreti sa’i ziceti) e demult pierdut….Exista multe tipuri de balls-less dudes, unii mai balls-less ca altii, fie ca e vorba de a schimba doua cuvinte inteligente cu tipa care le face cu ochiu’, fie ca e vorba de a incerca sa recucereasca singurul om pe care l’au iubit…

In genere, a balls-less guy nu se va schimba prea usor…ori va afla prea tarziu ca ce face omu’ cu mana lui se numeste lucru manual, ori va ramane balls-less for eternity(ceea ce, apropo, e foarte trist).

Bineinteles ,exista si cealalta parte a baricadei….am cunoscut, deasemenea, o tona de balls-less girls.Desi termenul isi cam pierde din plasticitate in aceasta asociere de cuvinte, ideea tot aia e…Si spre deosebire de baieti, care o data la 1000 de indivizi mai gasesti unu’ sa’ti zica ca “domne,io n’am balls si gata,macar recunosc”, o fata mai rar ar da din casa acest gen de informatie si cel mai probabil ar gasi scuze peste scuze (unele mai argumentate ca altele) ca sa se puna intr’o lumina macar nu foarte nefavorabila..sau ar recunoaste unui numar foooooooaarttte limitat de persoane.

Ceea ce e tragic nu e ca oamenii astia pot sa puna “pe hold” relatii(pentru cand le’o creste balls, sau pentru cand vor cunoaste pe cineva caruia sa le creasca pentru ei), sa junduiasca luni in sir dupa oameni care sunt la doua palme de ei(si la propriu si la figurat), sa refuze lucruri care i’ar face fericiti mai mult ca sigur din pura ambitie..tragic e ca pe langa ei traim si noi…si poate ca in ceea ce’i priveste cantitatea si calitatea durerii&regretului n’o fi asa mare, dar pentru “celalalt” e cel putin dezarmant.Cel putin. Think about it.

Nu pot decat sa va urez, la sfarsit de post,sa va faceti curaj…..sa bagati un “new year’s resolution” de care sa va tineti….si……sa va creasca balls! 

PS: orice asemanare cu persoane si situatii din viata reala e pur intamplatoare  ;)  [honestly]

..in contextu’ in care ultimele zile au fost oarecum blue ,si avand in vedere ca incerc din rasputeri sa’mi pastrez miscarea rectilinie uniforma de pozitivizare si optimism, am sa impartasesc publicului larg o chestie pe care am scris’o mai demult…..stiu,am promis ca n’o sa transform blogu intr’o “blogozofeala”(copyright Tiki  ;)  ), da’ chestia asta imi lasa o usoara speranta ca nu e chiar totu’ pierdut…..daca e sau nu asa si pentru restu’….impartasiti pareri

Exista intr’adevar <fericire>?

Daca ar fi sa ne ghidam dupa antinomiile kantiene, trebuie sa existe fericire, pentru ca de existenta nefercirii nu se indoieste nimeni.Daca intrebi zece oameni, cu siguranta mai mult de cinci ar afirma ca sunt nefericiti, sau, dupa caz,ca nu sunt fericiti.

E oare totuna? A fi nefericit=a nu fi fericit? Dupa parerea mea, a fi nefericit implica o stare exact definita, limitata clar intre hotarele acestei nefericiri; pe cand a nu fi fericit lasa undeva, intr’o ‘ocnita’, o vaga speranta, o usoara posibilitatea de a fi in cursul dobandirii fericirii, intr’un stadiu intermediar, intre nefericire si fericire.

Dar pana la urma ,in ce consta, de fapt, fericirea?Banuiesc ca toata lumea o sa’mi arunce un dezgustat”depinde de om!”,si accept reactia drept una justificata.Dar totusi…un foarte simplu rationament plecat de la randurile de mai sus ne’ar conduce la tampita concluzie ca a fi fericit e, pana la urma, a nu fi nefericit….

Oare?

*

Exista,intr’adevar,<nefericire>?

Cineva cu o urma cat de mica de optimism, evident ca ar raspunde ca e doar o stare intermediara, o stare de mijloc intre 2 fericiri consecutive cu un nivel ridicat al “fericirii”, astfel ca, prin comparatie ,”nefericirea” e doar o fericire mai mica, aproape insesizabila.

Oricat de vitrega ar fi soarta avem totdeauna un, doua, trei <<ceva>>-uri care sa ne lumineze sufletul si pentru care sa fim recunoscatori, fie ca e vorba de o cafea/tigarica cu cel/cea mai bun(a) prieten(a), fie ca e vorba de un telefon unui om de care ti’e dor, fie ca e vorba de o plimbare in parc cu cainele dupa 100 cursuri citite, fie o tura de piata cu mama, sau un storm-session de cumparaturi cu matusa preferata, o inghetata intr’o zi de vara calduroasa sau o bataie cu zapada(va povestesc eu altadata ce relatie dubioasa am eu cu zapada, de ce o urasc atat de mult, si de ce imi dorec atat de mult sa ajung sa o iubesc)……

Deci,ajungem la concluzia ca a fi nefericit nu e altceva decat a nu fi (pe deplin) fericit…

Oare?

Exista intr’adevar (ne)fericire?

..va doresc sa gasiti acele nimicuri care va fac fericiti….si sa va tineti de ele…….

Cum inca nu m’am prins cum sa fac sa am link catre profilu’ propriu si personal ,am sa postez “about me”u aici…

“About myself”e intotdeauna un box greu de completat…si nu neaparat pentru ca sunt o persoana modesta(am constatat ca nu mai merita sa fi modest si am actionat in consecinta ),ci pur si simplu pentru ca nu stiu ce ar fi relevant pentru cei ce’mi citesc blogu’…In cazul in care informatia va depasi limitele obisnuite,poate ca ar fi potrivit sa incep cu date biografice:ma numesc Catalina,am aproape 20 ani si am avut mult timp o fixatie:sa’mi fac un blog.[Inca nu m'am hotarat ce va contine blogul asta....(nu cred ca ma voi ridica la standardele colegilor mei de facultate care detin tech-oriented blogs,cum nu cred ca voi fi remarcabila "proprietara" a una bucata blog filozofic...)dar om vedea pe parcurs ].Cred ca sunt putine lucruri pe care le poti spune despre tine fara sa plictisesti audienta si mai ales fara sa te pui intr’o lumina mai buna poate decat te tine becu’…asa ca…despre mine am sa spun ca sunt mult mai mica decat par(sufleteste cel putin, I am a forever child), ca imi place ideea aia cu <<Smile, it makes people wonder what you are thinking>>si deci ma folosesc de chestia asta de cate ori pot  :P  ,ca am vise grozave si poate mult prea multe,ca’mi place sa fiu smiley…fiindca it pays back .Sunt una din putinele persoane care inca mai cred in ce acum sunt produse comerciale: iubire,prietenie,Mos Craciun.. [asa cum deja s'a vazut sunt emoticon-addicted si imi place sa combin engleza cu romana, si nu ca sa fiu interesanta]……….as mai putea adauga….dar nu cred ca are rost.Poate ca posturile vor fi suficiente…daca nu…informatii suplimentare pe adresa redactiei

Second post

Si iata’ne in fata primului post….e unul din momentele alea in care’ti zici ca prostu’:”daca mi’ai fi zis ca la inceputul lui ianuarie am sa scriu primul post,as fi zis ca esti nebun”…si totusi,here we are…poate ca multi dintre voi nu intelegeti de ce e asa important pentru mine blogul asta si mai ales primul post…e o chestie de “desire”(ca’n melodia lu’ Eftimie ) si faptul ca te trezesti din strafundul lenei si inertiei in comod si incepi sa’ti indeplinesti visele si sa’ti implinesti dorintele pentru mine cel putin,e ceva…si ma ‘pozitivizeaza’ mai ceva ca stratul dublu electrochimic(deh,glume de Politehnica,ce sa’i faci ) ).Da,stiu,e problema mea eterna ca sunt optimista…da’ poate ca nu’i chiar asa de rau…doar scriu primul post ;

Indurare pentru paginile de engloromana,si nu numai…

Ne vedem la urmatorul post